Limba noastră-i o comoară, în adâncuri îngropată

ÎNFOCARE = transformare în focă
GHINIOANE = varianta moldovenească pentru "Bine, Ioane"
ÎMPRĂŞTIERE = rezultatul procesului prin care beţivii se fac praştie
BIZAR = zar dublu
MĂCEL = un mac mai mic
MICROSCOP = scop mărunt
ÎNVIORAT = prevăzut cu vioară
LEŞINĂ = pe unde merge "le tren"
SCARABEU = cetăţean ce locuieşte la bloc, la scara B; din aceeaşi familie de cuvinte se mai cunosc scaraceu, scaradeu...
MERITORIU = teritoriu ocupat de o livadă de meri
RATEU = pateu din carne de raţă
PRUDENT = pastă de dinţi cu aromă de prune
COLONEL = intestinul subţire
MONOLOG = olog de un picior
BIOLOG = olog de două picioare
SEXOLOG = olog de şase picioare
AMÂNAT = fără mâini
AŢÂŢAT = fără sâni
ÎNCHINARE = transport către China
ÎNVINUIRE = procesul de fermentare a mustului
APOI = apă mare
SOIOS = de soi
GÂNDAC = dac pe gânduri
MOLIERE = cutiuţe în care se păstrează naftalina
SCUMPETE = termen drăgăstos adresat femeii iubite pe timp de inflaţie
TRACTOR = actor cu mult trac
ACTRITĂ = matriţă pentru fabricarea acelor
TUTUN = a-a-arma d-d-de a-a-artilerie
ŢURŢUR = sunetul soneriei iarna
ACRU = unitate de măsură a acrelii (ex: am o soţie de 3 acri şi o soacră de 5 acri)
PASSEPARTOUT = salut adresat de gazdă, la plecare, unui mâncăcios autoinvitat de Revelion: "Pa, spartu!"
CONTRADICŢIE = ceva împotriva dicţiei (ex: căluşul)
POLIŢIA CĂLARE = echipaj al Poliţiei care se ocupă cu violurile
GARGARĂ = boală parlamentară
GHERILĂ = moş simpatic care dăruieşte copiilor din Gaza cadouri drăguţe: mitraliere, pistoale, grenade
COMBINEZON = lenjerie uşoară, transparentă, purtată de lucrătorii de pe combine
MANIPULARE = manevrarea membrului cu ajutorul mâinilor
LEUCEMIE = cancerul monedei naţionale
BASCĂ = femeie din Pirinei, cu marginile îndoite înăuntru

Aş fi vrut să ştii

Dacă ai şti cât de mult îmi lipseşti, ai opri timpul în loc? Dacă ai şti că mă simt oarbă fără lumina privirii tale, ai pune ochii tăi în locul globilor mei stingheri din orbitele lor întunecate? Dacă ai şti că rămân mută dacă nu aş simţi căldura buzelor tale, oare ai putea să-mi oferi o sărutare eternă? Sau dacă, lipsită vreodată de glasul tău, eu nu aş mai auzi... ai putea să-mi "cânţi" mereu iubirea? Dacă aş pierde simţul tactil şi dreptul de a revedea locurile dragi... m-ai purta atunci pe braţe pentru a-mi împlini dorinţa? Dacă într-un moment de rătăcire nu aş mai putea visa, mi-ai clădi aripi să-mi poarte gândul către tine? Dacă într-un minut mi-aş pierde controlul memoriei, mi-ai putea reinventa identitatea? Dacă ai şti că am încetat să sper... ai construi din nou castelul de iluzii din inima mea? Şi dacă orice final are un început şi pentru că orice semn de întrebare se perpetuează în mintea noastră... spune! Vei fi capabil vreodată să faci compromisuri în numele iubirii? Aminteşte-ţi că cel mai de preţ dar pe care îl avem în această viaţă este... dragostea. Astfel, nici unul dintre noi nu va mai uita să zâmbească, să viseze... să-şi ia de mână perechea şi să aibă curajul să se bucure de fiecare clipă petrecută împreună. Nu vom mai fi nevoiţi să ne ascundem sentimentele sau să le mărturisim doar la "zile mari"... Dacă nu lăsăm mesajul dragostei să se piardă... vom încerca să ne privim sufletele, să zâmbim şi să realizăm că iubirea nu e ceva de moment, este ceva ce trebuie să existe mereu iar noi trebuie să facem din fiecare zi o sărbătoare a iubirii... pentru că într-adevăr: "Unde dragoste nu e, nimic nu e!"

Doar o fată...

Doar o fată cunoaşte cu adevărat sufletul unui băiat. Ea îi ştie temerile şi îi cunoaşte necunoscutul. Vede în el ce alţii nu văd şi îl înţelege chiar şi atunci când pare de neînţeles. Este singura care este dispusă să îl asculte la orice oră din zi şi din noapte şi, de altfel, este şi singura sa alinare. Îi cunoaşte trecutul şi, spre deosebire de alţii, nu îl judecă, ci îl acceptă aşa cum este, cu toate defectele şi atuurile sale şi nu l-ar schimba pentru nimic în lume. Crede în visele lui şi îl încurajează la fiecare pas, are încredere în ceea ce face şi nu îi este teamă să îşi împartă visele cu el.

Doar o fată cunoaşte toate temerile unui băiat. Ştie ce îl face să plângă, dar în mod miraculos, reuşeşte să-i însenineze ziua doar printr-un zâmbet. Doar ei îi poate mărturisi tot ce îl apasă, fiind sigur că ea îl va înţelege şi, chiar dacă nu va putea să îi dea vreun sfat anume, este bucuros să ştie că are pe cineva care îi va fi alături orice s-ar întâmpla.

Doar o fată ştie cum bate inima unui băiat, la fel cum bebeluşii ştiu cum bate inima mămicii lor, deoarece aceea a fost sursa vieţii lor timp de câteva luni, astfel şi ea îi cunoaşte bătăile inimii lui, din clipele în care a adormit pe pieptul său, amintirea a căror clipe o ţin în viaţă zi de zi. Bătăi care pentru ea înseamnă atât de mult, bătăi pentru care ar fi în stare să-şi dea propria viaţă doar pentru a le lăsa pe ele să continue să bată. Bătăi care, prin simpla lor prezenţă, îi dau fluturaşi în stomac. Bătăile vieţii lui... şi a ei.

Doar o fată poate iubi cu adevărat un băiat, aşa cum nu-l va mai iubi nimeni niciodată.

PS: Pentru tine, acea fată aş vrea să fiu eu...

Concert de vioară în DOr şi LAcrimi

Un sunet mut. Arcuşul cade pe podea ca un ecou spart. Corzile se rup una câte una, vibrând în lacrimi parfumate. Lumina difuză atinge lemnul dulce. Îţi urmăresc privirea lacomă absorbind fiecare notă ce pulsează taios. Tac rănită. Simt atingerile tale stranii pe trupul meu rece. Mă cuprinzi în mâinile tale ferme. Îmi simţi tremurul şi neliniştea. Trosneşte un scâncet sec de durere. O linişte asurzitoare. Mă înspăimânt şi caut refugiul în bătăile inimii tale. Simt ritmul lor.

Le măsor. Le memorez. Le fredonez. Fiecare sunet. Îl urmăresc într-o stare hipnotică. Mă apasă nebunia pasiunii. Simt cum curge muzica inimii tale în mine. O beau cu o sete nestăpânită. Încet, se strecoară un sunet calm din corzile mele tensionate. Se pierde în vibraţiile aerului. Încă un sunet fugar îmi părăseşte trupul. Încet, firav răsuna amortizând tăcerea. Puţin mai tare un val melodios mă înconjoară. Se strecoară printre degetele tale şi îţi mângâie chipul. Mai tare. Muzica începe să intensifice vibraţia aerului. Şi mai tare. Mai puternic. Tandră, dar intensă. Sunt agitată, cântând precum un ecou după ritmul bătăilor inimii tale, din ce în ce mai departe de tine, din ce în ce mai aproape de duritatea parchetului rece. Disperarea solitudinii. Freamătul extazului pierdut. Teama. Cad privind paşii lăsaţi în urma ta. Aştept întoarcerea ta. Aştept să mă înveţi muzica sufletului tău. Aştept să recit blândeţea iubirii sau duritatea indiferenţei.

Învaţă...

Învaţă de la ape să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să șezi

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie pe lume de liniştit să treci

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!

Învată de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei...

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător

Ia seama, fiu al jertfei, prin lume cum să treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăiesti în veci!

Vorbe de început...

E ora 2.34 a.m. şi eu nu am somn. Cred că e din cauza lunii. E lună plină, apropo. Şi afară e un frig de crapă pietrele şi bate un vânt de-ar face gelos până şi crivăţu de la Polu Nord. Hmm.. din lipsă de ocupaţie, stau în faţa monitorului şi scriu aceste rânduri.. mai mult să nu mă ia somnu.. pe acordurile Just Dance by Lady GaGa, se poate spune că am destulă inspiraţie.. sau nu..

Zilele astea am fost incredibil de morocănoasă şi irascibilă, ceea ce m-a enervat şi pe mine la culme.. îmi venea să-mi trag câte o palmă cu picioru să-mi revin.. da m-am abţinut eroic. Se întâmplă ceva sigur.. nu încape îndoială.. dar decât să stau să caut nod în papură la fiecare stare emoţională prin care trec, mai bine să vă povestesc ce se întâmplă prin minunata capitală, oraşul meu natal şi locul meu de baştină...

Păi, având în vedere că se apropie minunatul şi mult aşteptatul Crăciun, cea mai frumoasă sărbătoare a anului, şi preferata mea de altfel, întregul oraş s-a umplut de mii, dacă nu milioane de instalaţii şi beculeţe de toate formele şi culorile, tocmai în spiritul acestei sărbători. Până şi la mine în liceu s-au pus perdele de beculeţe ("norocu" nostru că s-au pus doar la parter) parcă am fi un pom de Crăciun, vorba aia.. acum înţeleg şi eu cu adevărat ce înseamnă expresia asta :> mă rog.. să trecem peste.. hai să nu fiu rea.. dacă stau să mă gândesc puţin şi să nu critic aşa de mult, chiar este ceva cu totul special, şi adecvat acestei sărbători, aşa că nu am de ce să mă plâng.. îmi pare rău doar pentru că nu este zăpadă.. şi asta chiar mă deprimă.. ce bine era dacă mă năşteam şi creşteam în Braşov.. acolo ar fi fost zăpadă din plin, şi aer curat, şi miros de brazi ..o minunăţie.. nu ca în Bucureşti.. poluare, gunoaie, zgomote, oameni irascibili..

Hmm.. ce-ar fi? Deci gata... mă mut în Braşov. Parcă mă şi văd.. într-o casă/apartament aproape de Piaţa Sfatului, în fiecare zi plimbare pe acolo, şi cunoaşterea unor oameni noi şi cu totul speciali, schimbarea impresiilor şi multe alte lucruri pe care de altfel le pot face şi aici, în Bucuresti, dar acolo parcă e o altă lume.. şi deodată sună telefonu şi o trezeşte pe Monica din visare...

Eh.. până o să ajung eu să mă mut în Braşov, mai am multe de descoperit în Bucureşti :) aşa că zilele astea mă duc să testez gheaţa de la patinoarele proaspăt amenajate.. poate mă aleg cu vreo glezna ruptă (doamne fereşte! deşi mă cred în stare).. dacă aveţi drum pe la sala Dalles, ne vedem acolo mai mult ca sigur.. sunt sigură că şi voi aveţi multe de cumpărat de acolo pentru voi şi cei dragi, aşa că de ce nu? daca nu.. la patinoar ;) patinăm până nu mai putem, luăm câteva căzături zdravene, îngheţăm bine-bine, şi mergem la un vin fiert cu scorţişoară, să ne mai venim în simţiri.. poate şi o narghilea? cine stie.. la "Valea Regilor" e super bună.. mai ales aia cu mere verzi sau scorţişoară.. hai că am facut destulă reclamă.. vă învăţaţi dup-aia..

Păi.. cam atât în seara asta.. mi-am exersat destul talentu meu de mare scriitoare de bestseller-uri în devenire.. şi mă duc la culcare că mi-e foarte somn.. noapte bună!