Mi-e somn, nu pot să dorm... mi-e cald, transpir... mă gândesc la tine... te vreau, dar te resping... te văd şi nu te ating, totul se întâmpla repede. Te ating, te cuprind, îmi dai mâna la o parte, îmi întorci spatele, îţi întorc spatele, te întorci, mă atingi, mă cuprinzi, îţi dau mâna la o parte...
Te întreb... unde vom ajunge cu jocul ăsta? De ce nu putem vorbi? Te privesc când nu te uiţi la mine, mă priveşti când nu mă uit la tine... sentimentele dansează pe furiş... te întreb, unde vom ajunge cu jocul ăsta?
Ca un hoţ încerc să-ţi fur un zâmbet... îl fur şi mă sperie... te întreb, unde vom ajunge cu jocul ăsta? Răspunde-mi, fiinţă rece care emană căldură asemeni unui vulcan!
Mă topesc... iubirea se transformă în ură, iar ura în iubire... oare te doare durerea mea? Vreau să ţip, mă faci să tac; vrei să taci, te fac să ţipi; urlăm, dar nu scoatem un sunet; ne zbatem, dar nu ne mişcăm; e linişte... timpul s-a oprit... cuvintele şi-au pierdut înţelesul, dar ochii ne tradează...
Vreau să te strig pe nume atât de tare, încât să cutremur lumea şi să ţi-o aşez la picioare... Sărută-mi buzele arse de dor şi spune-mi că mă iubeşti sau ucide-mă repede, căci nu mai suport otrava care mă consumă.. încet, zi după zi.. puţin câte puţin..
Dacă tu m-ai făcut ceea ce sunt azi, atunci acceptă ce ai creat! Dacă tu mă distrugi, atunci ai curajul să strângi din dinţi cu putere şi să-mi fi călăul ce-mi va curma viaţa? Iubitul meu... pentru că eu te întreb... unde vom ajunge cu jocul ăsta?
De ce mă strigi dacă nu vrei să mă auzi? De ce îmi ieşi în cale dacă nu vrei să mă vezi? Să fim atât de beţi unul de celălalt, încât să ne învârtim într-un infinit de întrebări... dintre care una, mai presus de toate, se face auzită:
"Ce vrei de la mine? Ce vreau de la tine?"
Ca un hoţ încerc să-ţi fur un zâmbet... îl fur şi mă sperie... te întreb, unde vom ajunge cu jocul ăsta? Răspunde-mi, fiinţă rece care emană căldură asemeni unui vulcan!Mă topesc... iubirea se transformă în ură, iar ura în iubire... oare te doare durerea mea? Vreau să ţip, mă faci să tac; vrei să taci, te fac să ţipi; urlăm, dar nu scoatem un sunet; ne zbatem, dar nu ne mişcăm; e linişte... timpul s-a oprit... cuvintele şi-au pierdut înţelesul, dar ochii ne tradează...
Vreau să te strig pe nume atât de tare, încât să cutremur lumea şi să ţi-o aşez la picioare... Sărută-mi buzele arse de dor şi spune-mi că mă iubeşti sau ucide-mă repede, căci nu mai suport otrava care mă consumă.. încet, zi după zi.. puţin câte puţin..
Dacă tu m-ai făcut ceea ce sunt azi, atunci acceptă ce ai creat! Dacă tu mă distrugi, atunci ai curajul să strângi din dinţi cu putere şi să-mi fi călăul ce-mi va curma viaţa? Iubitul meu... pentru că eu te întreb... unde vom ajunge cu jocul ăsta?
De ce mă strigi dacă nu vrei să mă auzi? De ce îmi ieşi în cale dacă nu vrei să mă vezi? Să fim atât de beţi unul de celălalt, încât să ne învârtim într-un infinit de întrebări... dintre care una, mai presus de toate, se face auzită:
"Ce vrei de la mine? Ce vreau de la tine?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu