Ce vroiai să afli despre mine şi nu ştiai cum

Nu c-aş avea ceva împotrivă.. da parcă sunt prea multe.. se adună.. dar fie, încă una, aşa de plictiseală. Şi din lipsă de inspiraţie ca să scriu vreun articol trăznet, mă rezum la "Leapşa 99". Cică tre să scrii 99 de chestii despre tine. Acu că le scrii la mişto, sau adevărate.. e partea a 2a, nu e menţionat nicăieri.. deci, îmi urez spor la treabă!

1. Sunt nebună
2. Şi aiurită
3. Şi "zevzeacă" (dac-o exista cuvântu ăsta în dicţionar...)
4. Şi nu fac nimic să mă tratez
5. Ascult mult hip-hop, rap, r&b
6. Îmi place să dansez pe genurile de muzică menţionate mai sus
7. Asta nu înseamnă că la restu le dau cu flit
8. Ascult de toate.. unitate în diversitate.. bineînţeles fără manele, populară, lăutărească
9. Îmi place să scriu pe blog
10. Câteodată îmi debitează mintea nişte articole chiar faine
11. Alteori, mai îmi ies şi chestii naşpa
12. Asta e viaţa, nu poţi să le ai pe toate
13. Ce să-i faci
14. Sunt săgetătoare
15. Nu cred în horoscop
16. Cred în zodiac
17. Chiar mi se potrivesc lucrurile scrise acolo
18. Îmi trăiesc viaţa la maxim
19. Nu mă gândesc niciodată la consecinţe
20. Acţionez după cum mă taie capu
21. Mi-e cam somn, dar continui să scriu
22. Vreau să termin leapşa asta
23. Şi nu mă culc până n-o termin
24. Îmi plac nopţile cu lună plină
25. Îmi place să stau întinsă pe spate, pe iarbă, să privesc cerul
26. Îmi place să număr stelele
27. Câteodată stau şi privesc norii
28. Şi le găsesc diverse forme
29. Îmi place ciocolata amăruie la nebunie
30. E preferata mea
31. Mă ataşez destul de repede de o persoană
32. Îmi fac prieteni uşor
33. Sunt o fire sociabilă
34. Aş vrea să învăţ să trag cu arcul
35. N-am avut ocazia până acum
36. Adică am avut-o, dar am ratat-o
37. Nu pune întrebări, că nu vreau să vorbesc despre asta
38. Îmi plac şi sporturile extreme
39. Aş încerca orice: bungee jumping, paraşutism...
40. Îmi place să risc
41. Privesc mereu partea plină a paharului
42. Când ceva nu merge bine, mă gândesc că îşi va găsi rezolvare până la urmă
43. Sunt temperamentală
44. Şi capricioasă ca vremea
45. Mă enervez uşor
46. Mă mai stresează unele lucruri câteodată
47. Dar reuşesc să trec peste cu zâmbetu pe buze
48. Dacă mă cert cu cineva, nu pot sta supărată pe persoana respectivă foarte mult timp
49. Ne împăcăm aproape imediat
50. Nu pot să ţin ranchiună
51. Îmi place să mănânc îngheţată.. e una bună în IOR cu ciocolată şi mentă.. demenţială!
52. Nu suport să stau în casă
53. Trebuie să ies.. oriunde, nu contează unde.. chiar şi până la magazinu din colţ
54. Mă seacă oamenii plictisitori
55. Şi rutina
56. Cum or putea unii să facă aceleaşi lucruri în fiecare zi?
57. Oare nu simt şi ei nevoia de o schimbare?
58. Sunt o fire amuzantă, zic eu
59. Ţin la glumă
60. Îmi place să văd că am cu cine să râd, să petrec
61. Îmi plac oamenii cu poftă de viaţă, care nu se dau în lături de la nimic
62. Citesc destul de mult
63. Şi pe unde apuc: la şcoală în ore, în metrou, acasă, la plajă...
64. Şi aici mă refer la cărţi
65. Nu mai suport cretinismele de reviste apărute pe piaţă
66. Până şi ziarele fac risipă de hârtie
67. Au murit copaci pentru hârtia aia.. şi ei scriu lucruri inutile
68. Mai consumă şi tuş aiurea
69. Nu mai găsesc nimic interesant de văzut la TV
70. Nici nu l-am mai deschis de nu ştiu când
71. Îmi plăceau emisiunile alea de pe MTV
72. Şi la meciuri mă mai uitam din când în când
73. Sunt fan Eminem
74. Îmi place Johnny Depp: şi ca bărbat, şi ca actor
75. Nici lu Eminem nu i-aş zice "nu"
76. Am râs cu lacrimi la "Ice Age 3"
77. Vreau să ajung în Egipt
78. Mă fascinează tot ce ţine de ţara asta şi cultura ei
79. Cred că am trăit în Egipt într-o viaţă anterioară
80. Apropo de asta, cred în reîncarnare
81. Şi că dacă nu-ţi merge bine, înseamnă că trebuie să-ţi plăteşti datoriile dintr-o viaţă anterioară
82. Sau nu
83. Mă stresează politica şi mondenităţile
84. N-am nimic cu cocalarii, piţipoancele sau "emoizii" dar pur şi simplu nu vreau să-i văd în faţa ochilor
85. Mă regăsesc în "Enigma Otiliei"
86. Nu complet, în mare parte.. portret fizic şi moral
87. Iubesc iarna, şi nu pentru că sunt născută atunci
88. Şi Crăciunul, sărbătoarea mea favorită din tot anul
89. Ador zăpada
90. Să stau să privesc pe geam fulgii mari care dansează prin văzduh
91. Hai că deja o dau în metafore
92. O ard aiurea pe net 90% din timp
93. Urăsc oamenii falşi şi ipocriţi
94. Şi bârfitori
95. Da dacă n-ar fi ei, m-aş plictisi
96. Cum era un citat: "Iubeşte-ţi duşmanii, sunt cei mai mari fani ai tăi!"
97. Nu-mi place să mi se spună ce să fac
98. În cazuri extreme, zic ca ei şi fac ca mine
99. Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot

Şi cam atât!

În lipsă de vin, bei şi apă!

Am mai găsit o leapşă.. şi ghici unde! La Di pe blog! Care sună cam aşa..

1) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al patrulea rând.
"Crezând că purtarea ei nu fusese decât o glumă..."

2) Fără să verificaţi, cât e ora?
Cât era şi ieri pe timpu' ăsta

3) Verificaţi!
12.43

4) Cum sunteţi îmbrăcat?
Într-un furou de satin roşu sângeriu

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
La lista de melodii din winamp

6) Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Nişte câini lătrând

7) Când aţi ieşit ultima oară şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Aseară. Am stat la taclale cu nişte prietene. Am râs, am făcut mişto de lume şi ne-am simţit bine. Ce detalii mai vrei?

8) Ce-aţi visat azi-noapte?
Nimic, din câte ştiu eu...

9) Când aţi râs ultima oară?
Acu un sfert de oră

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii în care vă aflaţi?
Nişte postere, un tablou, un întrerupător, o priză.. şi cam atât.. a da, şi var

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care vi l-aţi cumpăra?
Hmm.. decizii, decizii.. păi, cred că 2 bilete spre Caraibe

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Taken

13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Nu vreau să vorbesc despre asta

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Contează?

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă
M-am bronzat

16) Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi vorba despre o fetiţă?
Emma

17) Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Cristi

18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Da.. de mai multe ori.. vrei să ştii şi unde?

19) Dacă aţi schimba ceva în lume, ce aţi schimba?
Sentimentele negative şi pesimismu' ..SĂ DISPARĂ !!!

20) Vă place să dansaţi?
Bineînţeles.. şi chiar o fac destul de bine.. zise modesta din mine

21) George Bush?
Osama Bin Laden?

22) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la TV?
Prafu' de pe ecran

23) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Întrebare capcană, nu? Ha.. m-am prins!

Doar atât? Deja începuse să-mi placă!

NEEEXT !!

Cercul de prieteni buni vs. prietenul cel mai bun

Zilele trecute am ieşit cu cea mai bună prietenă a mea să ne plimbăm pe la mine prin cartier, să mai vorbim despre una-alta, să mai râdem, să mai glumim, să mai profităm de timpul care ne-a mai rămas de petrecut împreună. Şi cum mergeam noi, am dat cu ochii de un părculeţ în care voia bună şi veselia erau la ele acasă şi binedispuneau pe oricine. Mai mult din cauza copiilor, care râdeau şi se jucau întruna, alergau de colo-colo, se îmbrânceau, preparau cafea "la nisip" (sau mai bine zis DIN nisip) şi făceau trenuleţu (ce-mi venea să le zic.. mai bine faceţi un tramvai!) când se dădeau pe tobogan (aşa e corect gramatical, nu? sau topogan?)... în fine.. trecem peste. Puţin mai încolo, la o masă, era o gaşcă de vreo 10-12 băieţi care jucau rummy (adică remy, bre!) pe bani şi se amuzau copios. Iar eu cu Dada (prietena mea, evident, cine putea să fie?) stăteam pe o băncuţă, mâncam seminţe şi.. îi sorbeam din priviri.

Nici acum nu-mi dau seama ce a fost în capu meu, dar o întrebare şi-a făcut loc în creieraşul meu, şi chiar n-am putut să o evit sau măcar să mă gândesc la altceva.. oare e ok să ai câţiva prieteni buni cu care să-ţi împarţi sentimentele sau e de ajuns doar unul singur, care să fie cel mai bun prieten şi în care să-ţi pui toată încrederea? N-aş şti ce să răspund, dar câteodată poate interveni monotonia, petrecându-ţi timpul doar cu o singură persoană. Sau nu! Depinde de fiecare. Poate de asta găştile sunt altfel. Dacă tu eşti supărat sau ai o zi mai proastă, şi prietenul tău nu e în stare să te binedispună, ce faci? În mod normal, într-o gaşcă, se găseşte mereu unu care să fie cu zâmbetu pe buze şi care să te facă să uiţi de probleme, nu?
Şi totuşi, dacă te simţi mai bine doar cu o singură persoană, ar trebui să te gândeşti că mai ai nevoie şi de o schimbare câteodată. Cu siguranţă ţi s-a întâmplat să vrei să ieşi într-o sâmbătă seara în club, iar prietenul tău cel mai bun n-avea chef sau pretindea diverse scuze. Atunci ai nevoie de "The Party Partner". Şi aşa realizezi că e mult mai sănătos, ca să zic aşa, să ai un cerc de prieteni cu personalităţi diferite. Înainte de toate, un petrecăreţ este mai mult decât esenţial. Ai nevoie de cel puţin un prieten care să te încurajeze să acţionezi spontan, fără să te gândeşti la consecinţe, cum ar fi să mergi la o petrecere la ore mici sau să cumperi ceva foarte scump de care nu ai neapărată nevoie, dar care ţi-a făcut cu ochiul din vitrina magazinului. Tipul ăsta de prieten va readuce interesul în viaţa ta. Te va ajuta să te simţi mult mai bine, vei fi plin de energie şi vei scăpa de stres.

Ştii zilele alea când eşti îngropat până la gât în proiecte, referate, diverse teme de la şcoală sau articole pe care şefu vrea să le scrii într-o noapte? Sigur că da. Şi ce faci în cazul în care nu-ţi mai vezi capul de probleme şi mai trebuie să-i mai şi intri în graţii şefului, scriind 10 articole într-o noapte? Atunci ai nevoie de un "Workmate". El te ajută mereu cu proiectele sau chiar să avansezi în grad. Vine mereu cu sfaturi bune şi discută cu tine câte-n lună şi-n stele. Dacă ai un prieten ca ăsta, te poţi considera norocos. Acesta este tipul de prieten care te încurajează şi te motivează să dai tot ce ai mai bun din tine. E o idee bună să găseşti pe cineva de aceeaşi vârstă cu tine sau chiar cu câţiva ani mai mare. Dar nu alege pe cineva care e tot timpul în competiţie cu ceilalţi. Ai nevoie de cineva încrezător în forţele proprii şi generos.

În al treilea rând, ai nevoie de un "Hobby Sharer". Dacă tu eşti rapper şi îţi place să faci breakdance în timpul liber, e logic că n-o să te împrieteneşti cu un rocker sau cu un manelist. Acesta este tipul de prieten de care ai nevoie când vrei să te descarci, dar cu care nu ai nimic în comun, în afară de ce vă place amândurora să faceţi: poate vrei să înveţi mişcări noi, poate vrei să te perfecţionezi în baschet sau pur şi simplu îţi place să desenezi şi vrei să te angajezi la un salon de tatuaje, dar nu eşti sigur de prestaţia ta.

La polul opus, însă, se află "The Tell-Anything Friend". Mai este cunoscut şi sub numele de "prietenul de la ora trei dimineaţa" pentru că indiferent de ce probleme ai sau cât e ceasul, ştii că poţi să apelezi la el oricând şi să-i povesteşti tot ce ţi se întâmplă. Este, cu siguranţă, singurul prieten în faţa căruia te poţi destăinui şi căruia i te poţi arăta aşa cum eşti tu de fapt. Iar ca să ajungi la rangul de "the tell-anything friend" trebuie să fii sincer, loial şi să nu-i pui încrederea la încercare, chiar dacă nu eşti de acord cu anumite lucruri. La urma urmei, aşa ar trebui un prieten adevărat să fie.

Acum las totul la aprecierea ta, dacă te rezumi la prietenia cu o singură persoană sau îţi faci o gaşcă. Părerea mea este că, unde-s mai mulţi, distracţia e mai mare, şi cu siguranţă n-ai motive de plictiseală!

Urgent

Urgent... este deja un ritm de viaţă, o modalitate de a-ţi trăi viaţa

Urgent... este un cuvânt cu care trăim zi de zi pe parcursul vieţii noastre agitate şi căruia i-am pierdut deja sensul de "grabă" şi "prioritate"
Urgent... e modul nefericit de a trăi pe Pământ pentru că în ziua în care plecăm, lăsăm neterminate lucrurile care erau într-adevăr urgente
Urgent... este să faci o pauză în viaţa ta agitată şi, pentru un moment să te vezi şi să te întrebi: cât de important este ceea ce fac?
Urgent... e ca atunci când te plimbi pe stradă, să-ţi ridici privirea, să-ţi întorci capul şi să priveşti în jurul tău, observând cerul, copacii, păsările.. oamenii!
Urgent... e să te opreşti şi să vezi ..cât de mare sau important eşti de fapt!
Urgent... e să fim mai umani, mai apropiaţi!
Urgent... e să ştim să preţuim timpul pe care ni-l cere un copil
Urgent... este ca într-o dimineaţă să te trezeşti devreme şi să trăieşti răsăritul, să-i simţi căldura şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru un cadou nepreţuit
Urgent... este să te simţi viu cu trup şi suflet. Să-ţi vezi braţele, picioarele, întregul corp, inteligenţa.. şi să vibrezi cu adevărat în ritmul vieţii!
Urgent... este să acorzi o pauză muncii şi preocupărilor tale, să ieşi afară, să respiri profund şi să simţi cum aerul îţi umple plămânii şi.. să realizezi că eşti viu!
Urgent... este să le spui oamenilor din jurul tău că îi iubeşti, cât de mult îi iubeşti.. şi asta astăzi, neaşteptând ziua de mâine pentru a face asta
Urgent... este să nu-ţi laşi viaţa să se risipească ..iar atunci când priveşti în urmă, să nu fii deja un bătrân care nu mai poate da timpul înapoi!

Deci ...ce alte treburi urgente mai ai de făcut?

Ce spun femeile când sunt prinse cu altu

Englezoaica: "Darling, dacă mă anunţai la timp când vii acasă, s-ar fi putut evita situaţia asta jenantă pentru amândoi."
Nemţoaica: "Hans, azi ai venit cu patru minute şi patruzeci şi cinci de secunde mai devreme acasă. Îmi datorezi o explicaţie pentru asta!"
Franţuzoaica: "Jacques, ce bine că ai venit! Jean-Pierre e terminat, nu mai poate!"
Suedeza: "Tu eşti, Olaf? Eu am terminat, ce-i drept, dar Sven ar vrea să se mai distreze, alătură-te şi tu!"
Rusoaica: "Ivane, tu eşti? În sfârşit, un bărbat adevărat! Înainte să mi-o tragă, ăsta n-a fost în stare nici să mă ia la palme!"
Evreica: "Iţic, tu eşti? Atunci cine naiba e ăsta de pe mine?"
Românca: "Nu fii supărat, dragul meu! A plătit înainte..."
Unguroaica, în timp ce sare din pat: "Istvan, tu mă crezi mai mult pe mine sau ochilor tăi?"
Cehoaica: "Pepa, nu te impacienta! Tocmai am aflat că el e noul tău şef!"

Cât valorează o femeie?

Într-o conversaţie, un bărbat îi pune următoarea întrebare unei femei: "Ce tip de bărbat cauţi?" Ea rămase un timp tăcută, înainte de a-l privi în ochi, şi îi zise: "Chiar vrei să ştii?" "Da, vreau!" veni şi răspunsul lui. Atunci, ea a început să spună: "Fiind femeie, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături - totul fără ajutorul unui bărbat. Şi atunci îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?

Bărbatul rămase uimit. Se uita lung la ea. Se gândea cu siguranţă că e vorba de bani. Ea, ştiind ce gândeşte el, spuse: "Nu mă refer la bani! Am nevoie de mai mult! Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii!"

El îşi încrucişă braţele şi, privind-o, îi ceru să explice mai în detaliu. Ea continuă: "Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze intelectual. Am nevoie de cineva suficient de sensibil, care să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să-l respect, ca să pot fi "ascultătoare". Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să-şi rezolve singur problemele."

Când termină de vorbit, se uită la el şi îl văzu foarte derutat şi întrebător. El îi spuse: "Ceri mult!" La care ea: "Valorez mult!"

Vezi-ţi de treaba ta!

Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi doreşti foarte mult să lucrezi? Să-ţi găseşti cât mai repede un job? Poate din lipsă de bani? Poate din cauză că ai prea mult timp liber şi n-ai ce face cu el? Sau oricare alt motiv? Şi culmea, să nu-ţi găseşti nimic? Ei bine, mie da! Şi chiar nu pot să-mi dau seama de ce nu găsesc nimic. Am intrat pe toate site-urile care au în componenţă cuvântul "job" sau "jobs" şi... pauză! Oare de ce? E ceva în neregulă cu mine? Sau poate cu CV-ul meu? Mda.. ciudat! Când toată lumea vrea concedii şi zile libere, eu mă gândesc cum să-mi găsesc de lucru. Totul pe dos! Da na.. ce să-mi faci.. asta snt! Take it or leave it!

Aşa.. şi unde rămăsesem? A, da.. la joburi. Păi, având în vedere situaţia în care mă aflu, răsfoiam nişte caiete cu amintiri pe care le adun de vreo câţiva ani.. şi am dat peste ceva foarte funny.. pe care chiar vreau să-l împart cu voi, că doar n-oi fi egoistă!

* Cum să interpretăm un CV *

persoană sociabilă = cum poate, dispare de la locul de muncă
capacitate de prezentare remarcabilă = nu-i bun de nimic
capacitate de comunicare remarcabilă = stă pe telefon toată ziua
angajat de capacitate medie = nu prea e bun de nimic
pregătire remarcabilă = în ultimul timp nu a mai făcut nicio tâmpenie majoră
munca are o importanţă deosebită pentru el = nu reţine datele
trăieşte o viaţă socială activă = bea de stinge
familia lui trăieşte o viaţă socială activă = beau ca porcii şi ăia
munceşte independent = nu ştie nimeni niciodată ce face el de fapt
gândeşte rapid = găseşte scuze foarte credibile pentru orice gândeşte
precaut = nu vrea să ia decizii
agresiv = respingător
rezolvă logic problemele dificile = pasează tot ce e de făcut altcuiva
se exprimă foarte bine = vorbeşte limba română
acordă o importanţă deosebită detaliilor = bagă în buzunar tot ce găseşte
prezintă capacitate de conducător = e gras şi zbiară tot timpul
are simţul umorului = ştie câteva bancuri stupide şi dezgustătoare
îşi construieşte cariera conştient = e un mare lingău
e loial = nu şi-ar găsi de lucru în parte

Concluzia? Cred că toţi patronii firmelor au intrat în posesia acestui "ghid" de interpretare a CV-urilor şi nu mai au încredere în toate prostiile scrise de mine.. glumeam! Asta e! Parcă e mai bine să stai degeaba.. nu te bate nimeni la cap, da nici n-ai bani.. sau poate mai capeţi câţiva dacă ai încredere în puterea ta de convingere şi vii cu argumente plauzibile.

P.S. Şi, aşa ca încheiere, un citat din "Ghidul Leneşului", care e pe cât de adevărat, pe atât de amuzant: "Ce bine e să nu faci nimic şi asta foarte încet ..şi dacă se poate şi pe bani!"

Amintiri de ...poveste

Acu câteva zile m-am (re)întâlnit cu foştii mei colegi din generală.. nu că ar interesa pe cineva.. da aşa, ca fapt divers.. să-mi încep şi eu "povestea" cumva. Şi uite aşa, cum stăteam noi frumuşel la o terasă, cu Green Apple-u în faţă (ei şi-au luat altceva, normal.. doar n-or bea ce beau eu.. doar vreo 2 dintre ei..) şi depănam amintiri, îmi vine mie o idee de un nou articol. Cu siguranţă şi voi aţi fost terorizaţi de profesorii de română (mai mult sau mai puţin) şi nu numai în generală.. s-a continuat şi în liceu.. şi mai târziu la facultate..

Totul a început prin clasa a III-a, cred. Când ne dădea învăţătoarea să facem compuneri sau rezumate.. şi mai târziu, prin clasele V-VIII, a început să se îngroaşe gluma.. şi s-a trecut la comentarii kilometrice despre cine ştie ce operă literară, caracterizări, analize, etc. Şi m-am gândit să fac şi eu o mică analiză la un basm binecunoscut de noi toţi. Da, ştiu că e vacanţă. Da, ştiu că ar trebui să-mi stea mintea la distracţie şi nu la şcoală. Da, ştiu că ziceţi că sunt nebună că am început să aberez prostii d-astea despre şcoală. Da tot o să scriu. Na!
Aşa.. să începem cu titlul operei. Binecunoscuta poveste "Scufiţa Roşie". Aşa se numeşte. Autor.. hmm.. Fraţii Grimm parcă. Mă rog, nu asta e important.. cine a scris-o. Contează mai mult analiza literară pe care eu o voi face acestei poveşti. Şi da, ştiu că nu s-a studiat la şcoală şi că toţi copiii o ştiu de la 5 ani. Da ce naiba stau eo să mă scuz atât.. citeşte acolo şi taci!

Date: Scufiţa Roşie este o fetiţă extrem de cuminte, care nu iese niciodată din vorba mamei ei.
Analiză: Din start ne dăm seama că este vorba de o minoră de care copiii şi-au bătut joc, punându-i această poreclă. Probabil din cauza unei căciuli idioate roşii croşetate de mama sau bunica, pe care fetiţa o poartă des, sau chiar mereu, din cauza unei sensibilităţi fizice la vremea rece, localizată undeva în regiunea craniului. Aşadar, avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societate.

Date: Scufiţa Roşie merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa, care locuieşte în pădure.
Analiză: Nicio bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că bunica a primit, în urma retrocedărilor, câteva hectare de teren împădurit. Şi, în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe biata copilă să facă naveta, fără să-i pese de pericolele pe care ar putea-o pândi pe nepoata ei mult iubită.

Date: În drumul ei spre casa bunicuţei, Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul, care o descoase în privinţa drumului ei.
Analiză: În România, mai există foarte puţini lupi. Se feresc de oameni ca dracii de tămâie. Şi în niciun caz NU vorbesc. Iar dacă ar face-o, atunci ar întreba de cel mai apropiat cadavru bun de ronţăit (asta în cazurile mai sadice). Singura explicaţie plauzibilă ar fi că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet, încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.

Date: Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte să culeagă nişte flori, îşi schimbă vocea, intră la bunica şi o înghite.
Analiză: E cam trasă de păr partea asta. Că Scufiţa se opreşte să culeagă nişte amărâte de flori, care oricum sunt ofilite şi miros urât, exact în timpul când lupul reuşeşte să intre în casă la bunică-sa. Sau invers. Dar reiese din aceste date că lupul este un individ mânat de dorinţa de a năvăli în casele oamenilor lipsiţi de apărare. Foloseşte toate mijloacele de care dispune (vorba aia, scopul scuză mijloacele) ca să obţină ce vrea: imită voci, iar dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf. Este deci, comis-voiajorul actual.

Date: Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se pune în pat, unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.
Analiză: Asta întrece orice ruşine! Să-l dea pe lup drept travestit? Iar dialogul purtat cu Scufiţa Roşie e plin de aluzii sexuale. Toate la lup sunt mari: urechile, labele, dinţii ...şi mai ce? Iar el răspunde cu minciuni menite să o aducă pe Scufiţă în pat, lângă el. De aici deducem un singur lucru: corupere de minori!

Date: Apare vânătorul, care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi pe bunică.
Analiză: Ce caută vânătorul în casa bunicii? Era omu potrivit aflat la locu potrivit în momentu potrivit? Sau mai bine lasă. O fi venit cu un gând ascuns.. altfel nu se explică. Apoi.. ce caută la vânătoare de lupi pe proprietate privată? Vorba aia: Crede şi nu cerceta! Povestea este plină de personaje care mai de care mai ciudate - şi orice, numa poveste pentru copii nu e!

PS: Am scris şi eu ceva uşor de digerat.. doar nu te aşteptai la "Ultima noapte de dragoste.." sau la "Moromeţii", nu?

Marele "O"

Astmatica: Ahhh... ahhh... ahhh!
Geografica: Aici, aici, aici, aici!
Matematiciana: Mai mult, mai mult, mai mult!
Religioasa: Oh, doamne.. oh, doamne!
Sinucigaşa: Mor.. mor.. mor!
Criminala: Dacă te opreşti acum, te omor!
Zootehnista: Vino, taurul meu, vino!
Cheerleader: Dă-i... dă-i... dă-i!
Profesoara de engleză: Oh.. yes, oh.. good!
Tipul manager de proiect: Nu te opri! Continuă, continuă!
Negativa: Nuuu, nuuuu!
Pozitiva: Da... da... da!
Profesoara: Da.. aşa.. pe acolo.. foarte bine.. corect.. perfect!
Dezinformata: Ce e asta? ...De ce? ...Ce-mi faci?
Analista de sistem: Ok... procesul s-a terminat cu succes

Povestea lor

A fost odată ca niciodată.. ce început banal! Frate, de ce trebuie să înceapă aşa toate poveştile? Ce naiba? E o regulă? Ei, şi? Eu sunt excepţie de la regulă. Ca şi personajele din povestea mea de altfel.. şi asemănarea cu realitatea e pur întâmplătoare.
Aşa.. deci.. a fost odată.. o fată perfect normală, nu era nimic în neregulă cu ea. Trăia în regatul tatălui ei, regele, pe care cu greu şi-l clădise cu ajutorul mamei ei, asta fiind regina. Pe fată o chema Emma şi era singură la părinţi.. deci toată împărăţia tatălui ei, îi aparţinea.. ce materialistă, ar zice unii! Dar nu, nu era aşa. Pe Emma n-o interesau bogăţiile. Ea vroia doar să danseze toată ziua, să se ducă în pădure cu arcul pe umăr şi să vâneze. Îi plăcea să stea într-o poieniţă, lângă un mic izvor. Acolo îşi petrecea timpul sau evada când era tristă.
Dar într-o zi, pe când se dusese la vânătoare de porumbei (da ştiu, era cam sadică fata.. îi plăcea durerea.. şi avea poftă de carne de porumbel la cină.. aşa că n-a găsit soluţie mai bună decât să se ducă să-şi procure singură hrana), se opri o clipă în spatele unui tufiş ca să ochească prada mai bine şi să n-o sperie. Îşi pregăti arcul, scoase o săgeată din tolba pe care o purta pe umărul drept, şi era gata-gata să tragă. Porumbelul nu era prea departe. Dar dintr-un alt tufiş, simţind pericolul ce pândea biata pasăre, a sărit un tânăr în ajutorul ei. Dar săgeata Emmei zburase deja. Şi în loc să nimerască porumbelul, l-a nimerit pe însuşi Cosânzeanu drept în inimă. I-a luat ceva să-şi dea seama ce se întâmplase de fapt. Şi s-a dus la el să-l ajute. Dar a înţeles că nu mai avea ce să facă.. îl vedea că suferă din pricina săgeţii. Şi a încercat să-l ajute. El, când a văzut-o, nu s-a putut abţine, şi cu ultimele puteri, s-a ridicat şi a sărutat-o cu foc, spunându-i că ăsta era singurul remediu pentru durerea lui.
Fata l-a ascultat, şi a continuat să-l sărute, mângâindu-l cu drag şi reuşind astfel să-i mai aline durerea cauzată. A fost dragoste la prima vedere. Se putea citi în ochii lor. Amândoi vroiau acelaşi lucru. Şi n-au mai stat la palavre, să facă totu ca la carte. Au ieşit din anonimat. S-au aruncat în ghearele dragostei fără să le pese de consecinţe şi jurându-şi unul altuia iubirea veşnică. Ea era sceptică, nu-i venea să creadă. Totul se petrecuse prea repede, credea că n-are şanse, că e doar o glumă. El, însă, îi dădea speranţe.
Zilele treceau, şi ei se îndrăgosteau din ce în ce mai tare unul de altul. Se întâlneau cum aveau ocazia şi se dăruiau unul altuia cu atâta foc şi pasiune, încât credeau că lumea le aparţine.. şi nu se înşelau.. prea tare. Ea a înţeles. Şi-a dat seama că nu e băiatu rău şi că poate avea încredere în el. Nu mai simţise niciodată aşa ceva. Nu credea că i se putea întâmpla aşa ceva. Şi totuşi s-a întâmplat. Şi îşi spuneau mereu că sunt făcuţi unul pentru altul, că niciodată n-au mai găsit pe cineva care să-i înţeleagă aşa bine. Nu mai era zi să nu-şi vorbească măcar o dată.
Ei îi plăcea. Totul. Şi cu fiecare ocazie, nu ezita să-l înnebunească. Şi îi zicea mereu ce vrea. Să fie al ei mereu. Să se dăruiască complet, fără să-i pese de consecinţe. Când se sărutau, el o strângea în braţe, iar ea, îşi înfigea unghiile tandru şi adânc în pielea lui. Pe spate. Îl zgâria uşor. Îl făcea să vrea mai mult. Îl simţea cum tremură în braţele ei şi cum îl trec fiorii. Îi auzea şi îi simţea respiraţia. Atât de caldă şi din ce în ce mai rapidă. Când îl săruta pe gât, el gemea uşor de plăcere, iar ea n-avea nevoie de mai mult. Era sigură că îl înnebuneşte. Şi avea dovada.
El îi spunea mereu să nu se oprească şi să continue. Avea nevoie de ea ca de aer. Cu fiecare sărut, pătrundea mai adânc.. şi mai adânc.. o avea şi o mai vroia. Din ce în ce mai mult. O dorinţă nestăvilită se năştea în sufletul lui. Iar ea i-o împărtăşea. O strângea în braţe cu atâta forţă, încât avea impresia că se va topi chiar acolo lângă ea. Mintea nu-l mai asculta. Şi nici pe ea. Se pierdeau în simţiri. Inimile lor băteau ca una. Nu mai conta că se aflau afară, şi nu în intimitate. Era ultimul detaliu la care le stătea mintea...

~ to be continued ~

Minte-mă...

Minte-mă că mă vrei,
Minte-mă că mă înţelegi,
Iar eu te voi minţi
Că nu voi pleca de aici.

Minte-mă că nu mă vei părăsi
Şi că niciodată nu voi suferi,
Că mereu alături de mine vei fi
Aşa cum ai fost în prima zi.

Minte-mă că mă iubeşti,
Că voi fi mereu tot ce-ţi doreşti,
Niciodată să nu te îndoieşti
Că în mine complet te regăseşti!

Iar ca să te pot minţi şi eu,
Lasă-l deoparte pe "mereu"
Minte-mă că eşti fericit
Şi apoi.. minte-mă că m-ai minţit!