Acu câteva zile m-am (re)întâlnit cu foştii mei colegi din generală.. nu că ar interesa pe cineva.. da aşa, ca fapt divers.. să-mi încep şi eu "povestea" cumva. Şi uite aşa, cum stăteam noi frumuşel la o terasă, cu Green Apple-u în faţă (ei şi-au luat altceva, normal.. doar n-or bea ce beau eu.. doar vreo 2 dintre ei..) şi depănam amintiri, îmi vine mie o idee de un nou articol. Cu siguranţă şi voi aţi fost terorizaţi de profesorii de română (mai mult sau mai puţin) şi nu numai în generală.. s-a continuat şi în liceu.. şi mai târziu la facultate..
Totul a început prin clasa a III-a, cred. Când ne dădea învăţătoarea să facem compuneri sau rezumate.. şi mai târziu, prin clasele V-VIII, a început să se îngroaşe gluma.. şi s-a trecut la comentarii kilometrice despre cine ştie ce operă literară, caracterizări, analize, etc. Şi m-am gândit să fac şi eu o mică analiză la un basm binecunoscut de noi toţi. Da, ştiu că e vacanţă. Da, ştiu că ar trebui să-mi stea mintea la distracţie şi 
nu la şcoală. Da, ştiu că ziceţi că sunt nebună că am început să aberez prostii d-astea despre şcoală. Da tot o să scriu. Na!
Aşa.. să începem cu titlul operei. Binecunoscuta poveste "Scufiţa Roşie". Aşa se numeşte. Autor.. hmm.. Fraţii Grimm parcă. Mă rog, nu asta e important.. cine a scris-o. Contează mai mult analiza literară pe care eu o voi face acestei poveşti. Şi da, ştiu că nu s-a studiat la şcoală şi că toţi copiii o ştiu de la 5 ani. Da ce naiba stau eo să mă scuz atât.. citeşte acolo şi taci!
Date: Scufiţa Roşie este o fetiţă extrem de cuminte, care nu iese niciodată din vorba mamei ei.
Analiză: Din start ne dăm seama că este vorba de o minoră de care copiii şi-au bătut joc, punându-i această poreclă. Probabil din cauza unei căciuli idioate roşii croşetate de mama sau bunica, pe care fetiţa o poartă des, sau chiar mereu, din cauza unei sensibilităţi fizice la vremea rece, localizată undeva în regiunea craniului. Aşadar, avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societate.
Date: Scufiţa Roşie merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa, care locuieşte în pădure.
Analiză: Nicio bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că bunica a primit, în urma retrocedărilor, câteva hectare de teren împădurit. Şi, în loc să plăteasc
ă un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe biata copilă să facă naveta, fără să-i pese de pericolele pe care ar putea-o pândi pe nepoata ei mult iubită.
Date: În drumul ei spre casa bunicuţei, Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul, care o descoase în privinţa drumului ei.
Analiză: În România, mai există foarte puţini lupi. Se feresc de oameni ca dracii de tămâie. Şi în niciun caz NU vorbesc. Iar dacă ar face-o, atunci ar întreba de cel mai apropiat cadavru bun de ronţăit (asta în cazurile mai sadice). Singura explicaţie plauzibilă ar fi că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet, încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.
Date: Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte să culeagă nişte flori, îşi schimbă vocea, intră la bunica şi o înghite.
Analiză: E cam trasă de păr partea asta. Că Scufiţa se opreşte să culeagă nişte amărâte de flori, care oricum sunt ofilite şi miros urât, exact în timpul când lupul reuşeşte să intre în casă la bunică-sa. Sau invers
. Dar reiese din aceste date că lupul este un individ mânat de dorinţa de a năvăli în casele oamenilor lipsiţi de apărare. Foloseşte toate mijloacele de care dispune (vorba aia, scopul scuză mijloacele) ca să obţină ce vrea: imită voci, iar dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf. Este deci, comis-voiajorul actual.
Date: Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se pune în pat, unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.
Analiză: Asta întrece orice ruşine! Să-l dea pe lup drept travestit? Iar dialogul purtat cu Scufiţa Roşie e plin de aluzii sexuale. Toate la lup sunt mari: urechile, labele, dinţii ...şi mai ce? Iar el răspunde cu minciuni menite să o aducă pe Scufiţă în pat, lângă el. De aici deducem un singur lucru: corupere de minori!
Date: Apare vânătorul, care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi pe bunică.
Analiză: Ce caută vânătorul în casa bunicii? Era omu potrivit aflat la locu potrivit în momentu potrivit? Sau mai bine lasă. O fi venit cu un gând ascuns.. altfel nu se explică. Apoi.. ce caută la vânătoare de lupi pe proprietate privată? Vorba aia: Crede şi nu cerceta! Povestea este plină de personaje care mai de care mai ciudate - şi orice, numa poveste pentru copii nu e!
PS: Am scris şi eu ceva uşor de digerat.. doar nu te aşteptai la "Ultima noapte de dragoste.." sau la "Moromeţii", nu?
nu la şcoală. Da, ştiu că ziceţi că sunt nebună că am început să aberez prostii d-astea despre şcoală. Da tot o să scriu. Na!Aşa.. să începem cu titlul operei. Binecunoscuta poveste "Scufiţa Roşie". Aşa se numeşte. Autor.. hmm.. Fraţii Grimm parcă. Mă rog, nu asta e important.. cine a scris-o. Contează mai mult analiza literară pe care eu o voi face acestei poveşti. Şi da, ştiu că nu s-a studiat la şcoală şi că toţi copiii o ştiu de la 5 ani. Da ce naiba stau eo să mă scuz atât.. citeşte acolo şi taci!
Date: Scufiţa Roşie este o fetiţă extrem de cuminte, care nu iese niciodată din vorba mamei ei.
Analiză: Din start ne dăm seama că este vorba de o minoră de care copiii şi-au bătut joc, punându-i această poreclă. Probabil din cauza unei căciuli idioate roşii croşetate de mama sau bunica, pe care fetiţa o poartă des, sau chiar mereu, din cauza unei sensibilităţi fizice la vremea rece, localizată undeva în regiunea craniului. Aşadar, avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societate.
Date: Scufiţa Roşie merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa, care locuieşte în pădure.
Analiză: Nicio bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că bunica a primit, în urma retrocedărilor, câteva hectare de teren împădurit. Şi, în loc să plăteasc
ă un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe biata copilă să facă naveta, fără să-i pese de pericolele pe care ar putea-o pândi pe nepoata ei mult iubită.Date: În drumul ei spre casa bunicuţei, Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul, care o descoase în privinţa drumului ei.
Analiză: În România, mai există foarte puţini lupi. Se feresc de oameni ca dracii de tămâie. Şi în niciun caz NU vorbesc. Iar dacă ar face-o, atunci ar întreba de cel mai apropiat cadavru bun de ronţăit (asta în cazurile mai sadice). Singura explicaţie plauzibilă ar fi că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet, încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.
Date: Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte să culeagă nişte flori, îşi schimbă vocea, intră la bunica şi o înghite.
Analiză: E cam trasă de păr partea asta. Că Scufiţa se opreşte să culeagă nişte amărâte de flori, care oricum sunt ofilite şi miros urât, exact în timpul când lupul reuşeşte să intre în casă la bunică-sa. Sau invers
. Dar reiese din aceste date că lupul este un individ mânat de dorinţa de a năvăli în casele oamenilor lipsiţi de apărare. Foloseşte toate mijloacele de care dispune (vorba aia, scopul scuză mijloacele) ca să obţină ce vrea: imită voci, iar dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf. Este deci, comis-voiajorul actual.Date: Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se pune în pat, unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea.
Analiză: Asta întrece orice ruşine! Să-l dea pe lup drept travestit? Iar dialogul purtat cu Scufiţa Roşie e plin de aluzii sexuale. Toate la lup sunt mari: urechile, labele, dinţii ...şi mai ce? Iar el răspunde cu minciuni menite să o aducă pe Scufiţă în pat, lângă el. De aici deducem un singur lucru: corupere de minori!
Date: Apare vânătorul, care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi pe bunică.
Analiză: Ce caută vânătorul în casa bunicii? Era omu potrivit aflat la locu potrivit în momentu potrivit? Sau mai bine lasă. O fi venit cu un gând ascuns.. altfel nu se explică. Apoi.. ce caută la vânătoare de lupi pe proprietate privată? Vorba aia: Crede şi nu cerceta! Povestea este plină de personaje care mai de care mai ciudate - şi orice, numa poveste pentru copii nu e!
PS: Am scris şi eu ceva uşor de digerat.. doar nu te aşteptai la "Ultima noapte de dragoste.." sau la "Moromeţii", nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu