Jungla de asfalt

Trăim într-o lume unde nimic nu e gratis
Totul se plăteşte, până acu credeam c-ai prins
Şmecheria ce se face la fiecare colţ de stradă
Nu te mai da leu, că nu eşti decât o pradă.
Gândeşte bine fiecare pas pe care vrei să-l faci
Şi dacă nu ai nimic de spus, mai bine taci.
Nu ştii ce se întâmplă, parcă oriunde te uiţi
Vezi numai prădători, sunt din ce în ce mai mulţi,
Aşteaptă doar un semn, la gâtul tău să sară,
Arată-le că le faci faţă, altfel te omoară.

Încet-încet de viaţa dură te izbeşti
Loveşti, te fereşti, încerci să supravieţuieşti
Dar la un moment dat simţi că oboseşti
Şi-i auzi strigând: "Bun venit în Bucureşti!"

Asta e legea străzii, printre ei trebuie să treci
Poţi deveni vânător, să o accepţi sau poţi să pleci
Chiar dacă spui că eşti tare, nu se vede, frate,
Şi la orice mişcare, te sperii, laşi totul în spate.
Preferi să fugi departe sau să te ascunzi
În loc să stai să lupţi, pe toţi să îi înfrunţi.
Cât timp a fost soare, totul a fost bine
Când au venit ploile, prietenii au fugit de tine
Atunci ai înţeles cât de perversă este lumea
Şi că nu merită să-i acorzi toată încrederea

Încet-încet de viaţa dură te izbeşti
Loveşti, te fereşti, încerci să supravieţuieşti
Dar la un moment dat simţi că oboseşti
Şi-i auzi strigând: "Bun venit în Bucureşti!"

Acum ţi-ai ales alt drum pe care să-l urmezi
Te-ai hotărât subit că vrei să te adaptezi
Ai devenit o fiară, mereu gata de atac,
Chiar şi cu botniţă ai ucide un om nevinovat.
Părinţii te-au lăsat, prietenii te-au trădat
Da' nu-i nimic, aşa e viaţa în jungla de asfalt.
Ai ajuns la pământ de nenumărate ori
Şi ai văzut că nimic nu e desenat în culori
Singur te-ai ridicat, nimeni nu te-a ajutat
Să ieşi din noroiul în care te-ai afundat.

Încet-încet de viaţa dură te izbeşti
Loveşti, te fereşti, încerci să supravieţuieşti
Dar la un moment dat simţi că oboseşti
Şi-i auzi strigând: "Bun venit în Bucureşti!"