Iubesc dincolo de ce înseamnă "te iubesc". Şi totodată urăsc aceeaşi trăire. Nu ştiam să privesc viaţa altfel, iar lentilele mele nu puteau să mărească realitatea, să mă trezesc dintr-un vis... care nu era vis! Doar pofta şi setea nebună după un moment vechi le mai am. Dar nu mai vreau nici să le trăiesc, nici să le mai văd... aş omorî toate amintirile! Mi se descompune existenţa pentru că îmi lipseşte ceea ce mă ţinea în viaţă: lipsesc eu! Apare un început spre sfârşit. Mă doare construcţia mea materială. Se zdrobesc gândurile care nu au avut niciodată o ordine. Lacrimile mi-au secat. Cuvintele nu-şi mai au rostul. Mângâierile nu mă mai încălzesc.
Cum s-ar spune...shit happens...iubirea insa este ceea ce ne face sa fim oameni, si mai mult de atat, vii in adevaratul sens al cuvantului:)...lasand filosofia la o parte, iti urez toate cele bune, un an cu cat mai multe impliniri, sanatate si note mari:)
RăspundețiȘtergere