Dacă ai şti cât de mult îmi lipseşti, ai opri timpul în loc? Dacă ai şti că mă simt oarbă fără lumina privirii tale, ai pune ochii tăi în locul globilor mei stingheri din orbitele lor întunecate? Dacă ai şti că rămân mută dacă nu aş simţi căldura buzelor tale, oare ai putea să-mi oferi o sărutare eternă? Sau dacă, lipsită vreodată de glasul tău, eu nu aş mai auzi... ai putea să-mi "cânţi" mereu iubirea? Dacă aş pierde simţul tactil şi dreptul de a revedea locurile dragi... m-ai purta atunci pe braţe pentru a-mi împlini dorinţa? Dacă într-un moment de rătăcire nu aş mai putea visa, mi-ai clădi aripi să-mi poarte gândul către tine? Dacă într-un minut mi-aş pierde controlul memoriei, mi-ai putea reinventa identitatea? Dacă ai şti că am încetat să sper... ai construi din nou castelul de iluzii din inima mea? Şi dacă orice final are un început şi pentru că orice semn de întrebare se perpetuează în mintea noastră... spune! Vei fi capabil vreodată să faci compromisuri în numele iubirii? Aminteşte-ţi că cel mai de preţ dar pe care îl avem în această viaţă este... dragostea. Astfel, nici unul dintre noi nu va mai uita să zâmbească, să viseze... să-şi ia de mână perechea şi să aibă curajul să se bucure de fiecare clipă petrecută împreună. Nu vom mai fi nevoiţi să ne ascundem sentimentele sau să le mărturisim doar la "zile mari"... Dacă nu lăsăm mesajul dragostei să se piardă... vom încerca să ne privim sufletele, să zâmbim şi să realizăm că iubirea nu e ceva de moment, este ceva ce trebuie să existe mereu iar noi trebuie să facem din fiecare zi o sărbătoare a iubirii... pentru că într-adevăr: "Unde dragoste nu e, nimic nu e!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu