Dimineaţă. O dimineaţă rece de iarnă, la fel de îngheţată ca şi celelalte care au precedat-o. Ninge cu fulgi mari şi pufoşi. Încerc să mă concentrez la cursu' ăsta mai mult decât plictisitor, însă privirea îmi zboară pe geam fără să vreau. Cu ce sunt eu de vină că m-am născut iarna sau că ador zăpada şi fulgii care se joacă voioşi prin văzduh?
M-am trezit cu poftă de viaţă şi de ...mâncare! Da, aş mânca cea mai mare porţie de spaghete care se serveşte la restaurantu' din colţ! Serios. Simt nevoia de carbohidraţi, de mâncare bună şi consistentă, de adevărate bombe calorice. Dacă m-ar asculta o anorexică, mai mult ca sigur mi-ar spune că sunt nebună. Ei, şi ce?
În ciuda frigului şi a ninsorii care ameninţă oraşul, mă simt... altfel. Şi nu-mi pot explica motivul. Simt că pot zâmbi pur şi simplu fără să ştiu de ce. Pot privi fulgii de zăpadă şi să-mi imaginez povestea lor. Mă simt bine... mă simt caldă pe dinăuntru... parcă inima s-a decis într-un final să pompeze sângele cu atâta forţă încât să mă facă să-mi revin la realitate. Să mă facă să înţeleg că totul depinde de mine să mă simt extraordinar şi, cum zicea şi profu' de C.A.P "nu există vreme rea, ci doar îmbrăcăminte inadecvată".
Revenind la mâncare... aştept cu nerăbdare să se sune şi să dau o fugă până la patiserie să-mi cumpăr nişte sărăţele. Sau o merdenea? Mai bine un corn cu ciocolată...
Poate cateodata nu avem nevoie de motive pentru a zambi :D
RăspundețiȘtergereyuum yummm spaghete!:X
RăspundețiȘtergeremi-ai facut pofta :))
Cum e viata la facultatee?:D
Nu e mare diferenta fata de viata de liceu... sau poate ca da.. e mai multa plictiseala, materii nasoale si cursuri interminabile :))
RăspundețiȘtergere