Legile naturii

• Legea mecanicii - Imediat după ce ţi se murdăresc mâinile de vaselină, o să înceapă să te mănânce şi nasul.
• Legea gravitaţiei - Orice şurub, cui sau unealtă, atunci când vă scapă pe jos, se va rostogoli până în cel mai inaccesibil loc.
• Legea probabilităţii - Probabilitatea de a fi văzut este direct proporţională cu gestul penibil pe care îl faci.
• Legea numărului aleator - Dacă formezi un număr greşit, n-o să sune niciodată ocupat şi o să răspundă cineva imediat.
• Legea alibi-ului - Dacă îi spui şefului că ai întârziat la birou pentru că ai avut pană, dimineaţa următoare chiar o să ai pană.
• Legea variaţiei - Dacă eşti în trafic şi schimbi benzile de mers, cea de pe care te-ai mutat o să meargă mai repede decât cea pe care te afli.
• Legea băii - Atunci când eşti cufundat cu tot corpul în apă, o să sune telefonul.
• Legea întâlnirilor neprevăzute - Probabilitatea de a întâlni pe cineva cunoscut creşte dramatic atunci când eşti cu cineva alături cu care nu vrei să fii văzut.
• Legea rezultatului - Atunci când vrei să demonstrezi cuiva că un aparat nu funcţionează, o să funcţioneze.
• Legea biomecanicii - Nivelul mâncărimii este invers proporţional cu posibilitatea de a ajunge la locul de scărpinat.
• Legea teatrului/cinematografului - De fiecare dată, oamenii care au locurile cele mai depărtate de scară, vor ajunge ultimii şi vor fi cei care se vor ridica de câteva ori pentru a merge să-şi ia mâncare, băutură sau la toaletă şi care vor pleca înainte ca spectacolul să se termine. Cei care stau lângă punctele de acces, vin devreme, nu se mişcă deloc, au picioare lungi sau burtă şi stau până la finalul spectacolului şi poate chiar mai mult.
• Legea cafelei - De îndată ce te-ai aşezat în faţa unei ceşti calde de cafea, şeful tău te va ruga să faci ceva care va dura până când cafeaua se va răci.
• Legea vestiarului - Dacă într-un vestiar se află doar doi oameni, ei vor avea dulapurile adiacente.
• Legea argumentului logic - Totul e posibil dacă nu ştii despre ce vorbeşti.
• Legea stategiei de marketing - De îndată ce găseşti un produs care într-adevăr îţi place, va fi oprită producţia.
• Legea doctorilor - Dacă nu te simţi bine, fă o programare la medic şi o să vezi că până vei ajunge la doctor, deja o să te simţi mai bine. Nu face programare şi o să rămâi bolnav.

Aproape axiome

01. Fluierul piciorului este un dispozitiv de găsire a mobilei pe întuneric.

02. Intuiţia este o calitate a femeii care o ajută să-şi contrazică bărbatul înainte ca acesta să apuce să deschidă gura.

03. Cine zâmbeşte atunci când lucrurile merg prost s-a gândit deja pe cine să dea vina.

04. Probabilitatea să întâlneşti pe cineva cunoscut creşte atunci când eşti cu cineva cu care nu trebuie să fii văzut.

05. Intuiţia este o ştiinţă exactă.

06. O concluzie marchează întotdeauna momentul în care ai obosit să gândeşti.

07. Hard-disk-urile sunt întotdeauna pline. N-are rost să încerci să faci rost de mai mult spaţiu. Datele se vor extinde până ocupă tot spaţiul liber.

08. Oamenii, ca şi naţiunile, vor acţiona raţional numai după ce toate celelalte posibilităţi au fost epuizate.

09. Poţi învăţa o pisică să facă orice vrea ea.

10. Nu e destul să fii tu norocos, trebuie ca ceilalţi să nu fie.

11. Stresul înseamnă să te trezeşti urlând, apoi să-ţi dai seama că nu dormeai.

12. Toate femeile sunt bune: bune de nimic sau bune la ceva.

13. Cred că bărbaţii care au cercel în ureche sunt mai bine pregătiţi pentru căsătorie. Au suferit şi au cumpărat bijuterii.

14. Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.

15. Nu am aflat ce este fericirea decât în momentul în care m-am căsătorit. Dar atunci era deja prea târziu.

16. Verighetele: cele mai mici cătuşe din lume.

17. Burlacii ştiu mai multe despre femei decât bărbaţii căsătoriţi; în caz contrar, ar fi şi ei căsătoriţi.

18. Femeile sunt pasionate de matematică: îşi împart vârsta la 2, dublează preţul hainelor şi adaugă întotdeauna 5 ani la vârsta prietenei celei mai bune.

19. Cea mai bună metodă de a ţine minte ziua soţiei tale este să o uiţi o dată.

Nebun de alb

"Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,

De când mă simt tot mai bogat, de tine,

Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,

Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine

M-aş jelui în fel de fel de jalbe

În care nici n-aş spune cum te cheamă,

Pătrate negre şi pătrate albe

Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă

Şi uite, n-are cine să ne-ajute,

Abia-şi mai ţine lumea ale sale

Şi-ntr-un perete alb de muze mute

Nebunii negrii caută o cale

Prin gări descreierate – accidente,

Mărfare triste, vin în miezul verii,

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,

Ca să te-apropii şi ca să te sperii

Jur-împrejur privelişti aberante,

Copii fragili ducând părinţii-n spate,

Bătrâni cu sânii gri de os pe pante

Şi albatroşi venind spre zări uscate

Mi-e dor de tine şi îţi caut chipul

În fiecare margine a firii,

În podul palmei, dacă iau nisipul,

Simt un inel jucându-se de-a mirii

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme,

Ostaşii gărzii tale ţi se-nchină,

Iubita mea cu foarte mari probleme,

Cu chip slavon şi nume de regină

Fiorul rece prin spinare-mi trece

Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate

Că tu, de la etajul treisprezece,

Voiai să te arunci să scapi de toate

Dar tu-nţelegi, de fapt că nu se cade

Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă,

Că nu-s în joc abstractele rocade

Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă

Neputincioasă, tristă şi frigidă

Aşa ai fost şi apăreai senină,

Dar cel care-a ştiut să te deschidă

Nu-i fericit, ci îmbătat de vină

De te lucram sârguincios cu dalta,

De te făceam din carnea mea, iubito,

Nu deveneai, cum astăzi eşti, o alta,

Pe care la căldura am trezit-o

Lăsând ambiţiile de-o parte

Ne aruncăm în marea nemiloasă

Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,

Ne facem din sudoare, sfânta casă

Pe urmă vin ceilalţi să ne-o distrugă

Şi ochii tăi mă caută întruna

Şi eu înalt nefericita rugă

Purtând pe tâmple soarele şi luna

Şi te iubesc cu milă şi cu groază,

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veşnicie."

Versuri: Adrian Păunescu

Muzica: Emeric Imre