Ophtychus, şerpoaica din grădina Raiului

De fapt se numeşte Ophiuchus, da' aşa îmi place mie să-i zic. Şi nu e vreo poveste născocită de mine din lipsă de ocupaţie, ci a 13-a zodie, despre care culmea, am aflat acu' vreo 5-6 luni, dar căreia nu prea i-am acordat atenţie. Şi nici acum nu fac prea mare caz din asta, dar chiar mă plictisesc, şi chiar dacă am mâna dreaptă în g(h)ips -o poveste mai lungă- tot nu stau potolită şi îmi găsesc de lucru, chiar dacă îmi solicit şi mâna accidentată.

Aşa.. să revenim. Deci, această "Ofticus" ar fi a 13-a zodie, dom'le! Şi ce dacă ai mai citit pe n-şpe site-uri despre asta? Mai citeşti şi la mine pe blog, că tot ai intrat cu gându: "Ia mă, să vadă şi ochiu' meu ce a mai scris fata asta.." Şi cum şi-a făcut ea loc printre cele 12 zodii deja existente de peste 2000 de ani, această Ophiuchus -care de fapt cică e o constelaţie, dar Soarele şi-a schimbat traiectoria şi îi face şi ei câte o vizită în fiecare an- a reuşit să le decaleze pe celelalte, aşa că un Capricorn încăpăţânat e acum un Săgetător începător, iar un Săgetător veritabil -aşa ca mine- e un Ofticus d-ăsta. O mare tâmpenie, ar zice unii. Chiar şi eu! Adică stai puţin, m-am născut într-o zodie, iar acu după 18 ani, să vină un idiot şi să spună c-a visat azi noapte a 13-a zodie? Păi ce-i asta? Şi eu dacă mă încadrez în perioada Ofticus, de unde naiba citesc horoscopu? Cu toate că nu cred în el, ci doar în zodiac, care scrie despre personalitate.. mă rog e o poveste mai lungă şi n-am de gând să mă duc la Dan Diaconescu să fac dezbateri pe tema asta!
În fine.. ideea e următoarea..

Da, eu femeia Ophiuchus, sunt şerpoaica din grădina Raiului, cea care şi-a făcut loc cu câteva mişcări din coadă în zodiacul atât de bine împământenit până acum. Cea care l-a furat pe Scorpion, lăsându-i 6-7 zile amărâte.
Mă voi folosi de această noutate. De faptul că mă crezi pe un teren virgin, nedescoperit, cu toate că pajiştile mele au fost terenurile unor construcţii şi reconstrucţii grozave. Mă voi purta ca şi cum sub stratul proaspăt de iarbă nu există nicio istorie.. şi te voi invita să mă descoperi! Mă voi strecura în patul tău.. şi.. inocent.. mă voi preface că nici nu ştiu cum am ajuns acolo. O să dau târcoale merelor tale şi voi pretinde că habar n-am ce-s alea. Dar tot pe tine te voi îndemna să le încerci. Hai, ce poate să se întâmple? Ia o înghiţitură! Pentru mine!
Totul va fi bine şi frumos până când te voi convinge. Dacă nu apuci să muşti din măr, o să crezi cu tărie că sunt o fecioară imaculată.. că înaintea ta am cunoscut doar liniştea chiliei din casa părintească. Iar surprinderea mea în faţa calităţilor tale masculine te va umple de mândrie. Te voi face să mă scoţi în lume şi să te lauzi cu puritatea mea. Mă voi preface că nu ştiu nimic.. şi îţi voi sorbi cuvintele ca pe nişte comori pline de înţelepciune. Iar tu vei fi fericit!
O să vreau, însă, să mă iubeşti pentru ceea ce sunt, odată ce te-am păcălit să-mi fii aproape. Şi atât mă voi încolăci în jurul castronului cu mere, atât de mult mă voi alinta şi voi flutura din gene, încât vei fi ispitit iar să guşti din fructul oprit. Iar lumea ta de fecioare imaculate, de prinţese fermecate şi cai înaripaţi se va sfărâma în mii de cioburi. Apoi eu, Şerpoaica, voi sta mândră în faţa ta, cu o expresie de nedumerire pe faţă, întrebându-mă: "De ce te uiţi aşa la mine? Nu m-ai mai văzut?"
Şi te voi face să-mi iubeşti defectele nou descoperite.. te voi face să înţelegi că ce ştiu eu, e spre binele tău şi că hotărârile mele sunt întotdeauna cele corecte. Nu te strâmba aşa, că nu sunt rea! Odată ce m-am încolăcit pe piciorul tău, nu mai poţi scăpa de mine. Dar voi muşca pe oricine se apropie de tine cu gânduri necurate. Îţi voi pregăti masa, îţi voi face patul şi-ţi voi aduce acasă prada capturată peste zi.. chiar dacă fiecare înghiţitură luată din mine sau din cele pregătite de mine conţin o picătură de venin.
În fond, ţi-l adminisssstrez ca sssssă sssssupravieţuieşşşşşti!