Mă gândeam de ceva vreme să îmi fac bagaju şi să plec. Undeva departe. Cât mai departe! Să nu mai văd şi să nu mai aud pe nimeni! Problema e că nu prea stau bine la partea financiară. Da mă descurc eu, nu-i problemă! O să mă întrebi probabil.. şi unde vrei să pleci? Păi.. hmm.. ştii.. mă gândeam.. la.. de fapt nu! Ţi-o spun pe şleau. Plec cu corabia. Am făcut rost de o corabie nemaipomenită. Cu toate că am rău de mare, cu câteva flacoane de pastile se rezolvă. Şi mai sunt şi căpitan pe vasu meu. Doamne! Unde s-a mai auzit de căpitani şi marinari cu rău de mare? Păi, uite la mine! Na!
Aşa, şi după cum spuneam, plec! Vreau să fac o călătorie prin Mediterană, traversez Atlanticu şi ajung în Caraibe, în Bahamas mai exact, unde o să stau cu echipaju vreo 2-3 luni. Apoi o iau prin Marea Caraibilor până în Costa Rica. Am auzit că şi acolo e frumos. Mai acostăm pe o plajă şi acolo, stăm câteva luni să ne "facem plinu", să ne simţim bine, iar apoi, luăm drumul prin nordul coastei venezuelene, până ajungem în Barbados.
Cam ăsta ar fi planu. Circuitu adică. Unde vreau să ajung. Şi e posibil să mai existe câteva întrebări. De ce vreau să plec? Şi mai ales cu cine?
În primul rând, vreau să plec să văd lumea. Sau cât o să pot din ea. Până în Caraibe, ar fi doar un sfert. Dar mă mulţumesc şi cu atât. Dacă o să mă mai simt în stare să merg mai departe, şi n-o să mi se facă dor de ţară, o iau frumuşel de-a lungul coastei răsăritene a Americii de Sud, până în Ţara de Foc, trec prin strâmtoarea Magellan, ajung în Polinezia Franceză (alt vis de al meu.. Tahiti, Bora-Bora, Fiji), apoi în India, Arabia, canalul Suez, arhipeleagul grecesc, Marea Neagră, şi acasă. Sau nu, mai bine dau ocol şi Africii.. că tot nu mă grăbesc să ajung acasă! Şi fac aşa un ocol al Pământului.. în 5 ani, chiar mai mult! Nu doar 80 de zile. Depinde şi de drum, furtuni, valuri, pericole, canibali.. dar să nu ne gândim la asta.
Echipajul va fi format exclusiv din reprezentante ale sexului frumos, adică femei, doamne, ladies. Eu căpitan, voi avea nevoie de un cârmaci, un bucătar, un om de veghe şi încă vreo 4-5 alte fete/femei care să ajute şi să facă cu schimbu. Şi n-aş avea probleme în a le găsi. Doritoare să străbată lumea în lung şi în lat sunt destule! Zic eu.. şi bineînţeles, va trebui să luăm provizii cu noi.. nici nu se pune problema! Şi arme, muniţie, trebuie să avem apărare. Aşadar, am nevoie de oameni cu sânge rece, care să nu se sperie la prima furtună mai puternică, oameni cu iniţiativă, independenţi, să fie în stare să strunească o corabie şi să facă faţă tuturor primejdiilor pe care le vom întâlni! Dacă crezi că ai calităţile pe care le caut şi vrei să te îmbarci la bordul lui "Artemis", eşti binevenită să-ţi depui CV-u la mine la sediu. Adică în port la Constanţa, că de acolo vom pleca. Cheltuielile de drum vor fi suportate de căpitan, bineînţes, adică de mine! Că doar nu te-oi lăsa să baţi drum până la Constanţa pe banii tăi, poate vii şi degeaba! Aşa că nu-ţi face griji! Şi în legătură cu leafa, vorbim atunci! Negociem, ne înţelegem, batem palma!
În nici 2 săptămâni, am reuşit să-mi strâng echipaju de care aveam nevoie pentru călătoria mea. Ţi-am zis că nu e chiar aşa greu. De acum înainte, voi nota tot în jurnalul de bord, toate escalele făcute, toate porturile şi locurile în care am acostat şi toate peripeţiile prin care am trecut. Până atunci, n-am decât să spun: "Samira, ai grijă de catarg, întinde bine vela!" "Karina, vezi bompresu, să fie în regulă, să n-aud că avem probleme!" "Marina, hambaru e în grija ta! Vezi să avem destule provizii pentru 2 luni. Facem escală la Marsilia, dacă e nevoie să ne aprovizionăm, dacă nu, ne oprim în Gibraltar. Ai grijă cu sticlele de rom, femeie! Să stea la rece! Şi la loc ferit!" "Camelia, tu stai de veghe până la amurg, după aceea, faci schimb cu Lorena!" "Puntea să fie curată, iar cabinele asemenea! Dalia şi Alexandra se vor ocupa de asta, deocamdată! Iar eu voi sta la cârmă până la miezu nopţii! Verifică busola! Ai grijă să nu laşi obiecte metalice lângă ea!"
"Karina, ridică ancora, fato! Ne pregătim de plecare! Vânt din pupă, doamnelor! Luaţi-vă la revedere de la România, că nu ştiu când o vom mai vedea!" Aşa am pornit spre sud, către Bosfor, am intrat în Marmara, ne-am continuat drumul prin Dardanele, şi am ajuns în Marea Egee, în arhipeleagul grecesc, unde am cam avut probleme cu vântul neprielnic care bătea dinspre provă, adică în sens invers, şi a trebuit să facem escală la Pireu, căci astfel ne abăteam de la drum şi ajungeam cine ştie pe unde.
Am aşteptat 2 zile să se domolească vântu, după care ne-am pus iar în mişcare. Şi aşa ne-am început lunga călătorie pe care aveam s-o terminăm prin martie anul viitor, când vom ajunge în Bahamas şi vom hotărî de comun acord dacă mergem mai departe sau dacă ne întoarcem pe meleagurile noastre.
Cam ăsta ar fi planu. Circuitu adică. Unde vreau să ajung. Şi e posibil să mai existe câteva întrebări. De ce vreau să plec? Şi mai ales cu cine?
În primul rând, vreau să plec să văd lumea. Sau cât o să pot din ea. Până în Caraibe, ar fi doar un sfert. Dar mă mulţumesc şi cu atât. Dacă o să mă mai simt în stare să merg mai departe, şi n-o să mi se facă dor de ţară, o iau frumuşel de-a lungul coastei răsăritene a Americii de Sud, până în Ţara de Foc, trec prin strâmtoarea Magellan, ajung în Polinezia Franceză (alt vis de al meu.. Tahiti, Bora-Bora, Fiji), apoi în India, Arabia, canalul Suez, arhipeleagul grecesc, Marea Neagră, şi acasă. Sau nu, mai bine dau ocol şi Africii.. că tot nu mă grăbesc să ajung acasă! Şi fac aşa un ocol al Pământului.. în 5 ani, chiar mai mult! Nu doar 80 de zile. Depinde şi de drum, furtuni, valuri, pericole, canibali.. dar să nu ne gândim la asta.Echipajul va fi format exclusiv din reprezentante ale sexului frumos, adică femei, doamne, ladies. Eu căpitan, voi avea nevoie de un cârmaci, un bucătar, un om de veghe şi încă vreo 4-5 alte fete/femei care să ajute şi să facă cu schimbu. Şi n-aş avea probleme în a le găsi. Doritoare să străbată lumea în lung şi în lat sunt destule! Zic eu.. şi bineînţeles, va trebui să luăm provizii cu noi.. nici nu se pune problema! Şi arme, muniţie, trebuie să avem apărare. Aşadar, am nevoie de oameni cu sânge rece, care să nu se sperie la prima furtună mai puternică, oameni cu iniţiativă, independenţi, să fie în stare să strunească o corabie şi să facă faţă tuturor primejdiilor pe care le vom întâlni! Dacă crezi că ai calităţile pe care le caut şi vrei să te îmbarci la bordul lui "Artemis", eşti binevenită să-ţi depui CV-u la mine la sediu. Adică în port la Constanţa, că de acolo vom pleca. Cheltuielile de drum vor fi suportate de căpitan, bineînţes, adică de mine! Că doar nu te-oi lăsa să baţi drum până la Constanţa pe banii tăi, poate vii şi degeaba! Aşa că nu-ţi face griji! Şi în legătură cu leafa, vorbim atunci! Negociem, ne înţelegem, batem palma!
În nici 2 săptămâni, am reuşit să-mi strâng echipaju de care aveam nevoie pentru călătoria mea. Ţi-am zis că nu e chiar aşa greu. De acum înainte, voi nota tot în jurnalul de bord, toate escalele făcute, toate porturile şi locurile în care am acostat şi toate peripeţiile prin care am trecut. Până atunci, n-am decât să spun: "Samira, ai grijă de catarg, întinde bine vela!" "Karina, vezi bompresu, să fie în regulă, să n-aud că avem probleme!" "Marina, hambaru e în grija ta! Vezi să avem destule provizii pentru 2 luni. Facem escală la Marsilia, dacă e nevoie să ne aprovizionăm, dacă nu, ne oprim în Gibraltar. Ai grijă cu sticlele de rom, femeie! Să stea la rece! Şi la loc ferit!" "Camelia, tu stai de veghe până la amurg, după aceea, faci schimb cu Lorena!" "Puntea să fie curată, iar cabinele asemenea! Dalia şi Alexandra se vor ocupa de asta, deocamdată! Iar eu voi sta la cârmă până la miezu nopţii! Verifică busola! Ai grijă să nu laşi obiecte metalice lângă ea!"
"Karina, ridică ancora, fato! Ne pregătim de plecare! Vânt din pupă, doamnelor! Luaţi-vă la revedere de la România, că nu ştiu când o vom mai vedea!" Aşa am pornit spre sud, către Bosfor, am intrat în Marmara, ne-am continuat drumul prin Dardanele, şi am ajuns în Marea Egee, în arhipeleagul grecesc, unde am cam avut probleme cu vântul neprielnic care bătea dinspre provă, adică în sens invers, şi a trebuit să facem escală la Pireu, căci astfel ne abăteam de la drum şi ajungeam cine ştie pe unde.
Am aşteptat 2 zile să se domolească vântu, după care ne-am pus iar în mişcare. Şi aşa ne-am început lunga călătorie pe care aveam s-o terminăm prin martie anul viitor, când vom ajunge în Bahamas şi vom hotărî de comun acord dacă mergem mai departe sau dacă ne întoarcem pe meleagurile noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu