Ophtychus, şerpoaica din grădina Raiului

De fapt se numeşte Ophiuchus, da' aşa îmi place mie să-i zic. Şi nu e vreo poveste născocită de mine din lipsă de ocupaţie, ci a 13-a zodie, despre care culmea, am aflat acu' vreo 5-6 luni, dar căreia nu prea i-am acordat atenţie. Şi nici acum nu fac prea mare caz din asta, dar chiar mă plictisesc, şi chiar dacă am mâna dreaptă în g(h)ips -o poveste mai lungă- tot nu stau potolită şi îmi găsesc de lucru, chiar dacă îmi solicit şi mâna accidentată.

Aşa.. să revenim. Deci, această "Ofticus" ar fi a 13-a zodie, dom'le! Şi ce dacă ai mai citit pe n-şpe site-uri despre asta? Mai citeşti şi la mine pe blog, că tot ai intrat cu gându: "Ia mă, să vadă şi ochiu' meu ce a mai scris fata asta.." Şi cum şi-a făcut ea loc printre cele 12 zodii deja existente de peste 2000 de ani, această Ophiuchus -care de fapt cică e o constelaţie, dar Soarele şi-a schimbat traiectoria şi îi face şi ei câte o vizită în fiecare an- a reuşit să le decaleze pe celelalte, aşa că un Capricorn încăpăţânat e acum un Săgetător începător, iar un Săgetător veritabil -aşa ca mine- e un Ofticus d-ăsta. O mare tâmpenie, ar zice unii. Chiar şi eu! Adică stai puţin, m-am născut într-o zodie, iar acu după 18 ani, să vină un idiot şi să spună c-a visat azi noapte a 13-a zodie? Păi ce-i asta? Şi eu dacă mă încadrez în perioada Ofticus, de unde naiba citesc horoscopu? Cu toate că nu cred în el, ci doar în zodiac, care scrie despre personalitate.. mă rog e o poveste mai lungă şi n-am de gând să mă duc la Dan Diaconescu să fac dezbateri pe tema asta!
În fine.. ideea e următoarea..

Da, eu femeia Ophiuchus, sunt şerpoaica din grădina Raiului, cea care şi-a făcut loc cu câteva mişcări din coadă în zodiacul atât de bine împământenit până acum. Cea care l-a furat pe Scorpion, lăsându-i 6-7 zile amărâte.
Mă voi folosi de această noutate. De faptul că mă crezi pe un teren virgin, nedescoperit, cu toate că pajiştile mele au fost terenurile unor construcţii şi reconstrucţii grozave. Mă voi purta ca şi cum sub stratul proaspăt de iarbă nu există nicio istorie.. şi te voi invita să mă descoperi! Mă voi strecura în patul tău.. şi.. inocent.. mă voi preface că nici nu ştiu cum am ajuns acolo. O să dau târcoale merelor tale şi voi pretinde că habar n-am ce-s alea. Dar tot pe tine te voi îndemna să le încerci. Hai, ce poate să se întâmple? Ia o înghiţitură! Pentru mine!
Totul va fi bine şi frumos până când te voi convinge. Dacă nu apuci să muşti din măr, o să crezi cu tărie că sunt o fecioară imaculată.. că înaintea ta am cunoscut doar liniştea chiliei din casa părintească. Iar surprinderea mea în faţa calităţilor tale masculine te va umple de mândrie. Te voi face să mă scoţi în lume şi să te lauzi cu puritatea mea. Mă voi preface că nu ştiu nimic.. şi îţi voi sorbi cuvintele ca pe nişte comori pline de înţelepciune. Iar tu vei fi fericit!
O să vreau, însă, să mă iubeşti pentru ceea ce sunt, odată ce te-am păcălit să-mi fii aproape. Şi atât mă voi încolăci în jurul castronului cu mere, atât de mult mă voi alinta şi voi flutura din gene, încât vei fi ispitit iar să guşti din fructul oprit. Iar lumea ta de fecioare imaculate, de prinţese fermecate şi cai înaripaţi se va sfărâma în mii de cioburi. Apoi eu, Şerpoaica, voi sta mândră în faţa ta, cu o expresie de nedumerire pe faţă, întrebându-mă: "De ce te uiţi aşa la mine? Nu m-ai mai văzut?"
Şi te voi face să-mi iubeşti defectele nou descoperite.. te voi face să înţelegi că ce ştiu eu, e spre binele tău şi că hotărârile mele sunt întotdeauna cele corecte. Nu te strâmba aşa, că nu sunt rea! Odată ce m-am încolăcit pe piciorul tău, nu mai poţi scăpa de mine. Dar voi muşca pe oricine se apropie de tine cu gânduri necurate. Îţi voi pregăti masa, îţi voi face patul şi-ţi voi aduce acasă prada capturată peste zi.. chiar dacă fiecare înghiţitură luată din mine sau din cele pregătite de mine conţin o picătură de venin.
În fond, ţi-l adminisssstrez ca sssssă sssssupravieţuieşşşşşti!

Viaţa bate filmu'

Uneori ai vrea să te gândeşti numai la lucruri bune.. să vezi mereu partea plină a paharului.. să îi accepţi pe cei din jur aşa cum sunt, şi cu calităţi, şi cu defecte. Bineînţeles, în măsura în care te acceptă şi ei şi nu te judecă.

Problema e că, cu cât te încăpăţânezi să vezi numai părţile bune la cineva şi să refuzi categoric existenţa şi unor părţi mai puţin bune sau neînţelese [ca să nu le zic rele], cu atât descoperi că te-ai deschis prea mult în faţa acelei persoane. Iar atunci, stând singur şi gândindu-te, ajungi să-ţi pui întrebarea: oare ce-i costă pe ceilalţi să ţi se arate aşa cum sunt de fapt, fără să joace teatru, fără să poarte vreo mască.. fără să te facă să ai încredere în ei şi să le dezvălui cele mai ascunse secrete, ca mai apoi să-şi dea arama pe faţă când ţi-e lumea mai dragă?

Ai zice că le e mai uşor să joace un rol decât să meargă cu fruntea sus pe stradă şi să zică mândri: "Ăsta-s eu!" Poate în adâncul sufletelor lor sunt nişte persoane mult mai vulnerabile decât vor să te facă pe tine să pari. Poate ascund secrete mult prea mari încât să reuşească să le facă faţă singuri şi, astfel, îi fac pe alţii să se destăinuie în faţa lor, doar pentru ca după un timp, să le demonstreze că nu se merită să aibă încredere în nimeni. Şi asta se întâmplă doar pentru că sunt invidioşi, egoişti şi se gândesc că dacă ei nu pot avea parte de fericire, dragoste şi înţelegere, alţii de ce ar avea?
Şi ajungi la o concluzie: cel mai mult doare faptul că, deşi ai întâlnit multe astfel de persoane, şi ţi-ai zis că n-o să te mai deschizi în faţa nimănui, tocmai când ai avut nevoie de înţelegere şi de o vorbă bună, dar mai ales de un umăr pe care să plângi, exact atunci apare un astfel de personaj care-ţi promite marea cu sarea.
La început, toate-s bune şi frumoase, ca mai apoi să-ţi arate că de fapt ţi-a oferit un trandafir pe tulpina căruia se aflau numeroşi ţepi, dar şi o cantitate considerabilă de miere.. şi te-a îndemnat să guşti, să vezi cum e.. Dar inevitabilu s-a produs în cele din urmă. Ai terminat mierea şi ai ajuns la ţepi.. şi ghici ce s-a întâmplat! Da, exact! Te-ai înţepat.. şi nu doar o pişcătură, că doar îţi găsisei umăru' pe care să plângi şi nu te gândeai că o să se întâmple iar ca altă dată. Nu.. te-ai înţepat mult mai rău.. de ai fost nevoit să mănânci cu paiu' o săptămână întreagă.
Şi ce-ar trebui să faci acum? Să te izolezi de lume? Să te duci în inima munţilor şi să trăieşti acolo ca un pustnic? Nu, n-ar avea rost! Adică, la urma urmei, e o nebunie să urăşti toţi trandafirii doar pentru că te-ai înţepat într-unul! Data viitoare vei căsca ochii mai mult.. decât ai făcut-o până acum.
Şi, cum ar zice Aguilera, "Thanks for making me a fighter!", aşa vei ajunge şi tu să spui, mai ales când ştii că ce nu te doboară, te face mai puternic!

Toate pânzele sus!

Mă gândeam de ceva vreme să îmi fac bagaju şi să plec. Undeva departe. Cât mai departe! Să nu mai văd şi să nu mai aud pe nimeni! Problema e că nu prea stau bine la partea financiară. Da mă descurc eu, nu-i problemă! O să mă întrebi probabil.. şi unde vrei să pleci? Păi.. hmm.. ştii.. mă gândeam.. la.. de fapt nu! Ţi-o spun pe şleau. Plec cu corabia. Am făcut rost de o corabie nemaipomenită. Cu toate că am rău de mare, cu câteva flacoane de pastile se rezolvă. Şi mai sunt şi căpitan pe vasu meu. Doamne! Unde s-a mai auzit de căpitani şi marinari cu rău de mare? Păi, uite la mine! Na!

Aşa, şi după cum spuneam, plec! Vreau să fac o călătorie prin Mediterană, traversez Atlanticu şi ajung în Caraibe, în Bahamas mai exact, unde o să stau cu echipaju vreo 2-3 luni. Apoi o iau prin Marea Caraibilor până în Costa Rica. Am auzit că şi acolo e frumos. Mai acostăm pe o plajă şi acolo, stăm câteva luni să ne "facem plinu", să ne simţim bine, iar apoi, luăm drumul prin nordul coastei venezuelene, până ajungem în Barbados.
Cam ăsta ar fi planu. Circuitu adică. Unde vreau să ajung. Şi e posibil să mai existe câteva întrebări. De ce vreau să plec? Şi mai ales cu cine?

În primul rând, vreau să plec să văd lumea. Sau cât o să pot din ea. Până în Caraibe, ar fi doar un sfert. Dar mă mulţumesc şi cu atât. Dacă o să mă mai simt în stare să merg mai departe, şi n-o să mi se facă dor de ţară, o iau frumuşel de-a lungul coastei răsăritene a Americii de Sud, până în Ţara de Foc, trec prin strâmtoarea Magellan, ajung în Polinezia Franceză (alt vis de al meu.. Tahiti, Bora-Bora, Fiji), apoi în India, Arabia, canalul Suez, arhipeleagul grecesc, Marea Neagră, şi acasă. Sau nu, mai bine dau ocol şi Africii.. că tot nu mă grăbesc să ajung acasă! Şi fac aşa un ocol al Pământului.. în 5 ani, chiar mai mult! Nu doar 80 de zile. Depinde şi de drum, furtuni, valuri, pericole, canibali.. dar să nu ne gândim la asta.
Echipajul va fi format exclusiv din reprezentante ale sexului frumos, adică femei, doamne, ladies. Eu căpitan, voi avea nevoie de un cârmaci, un bucătar, un om de veghe şi încă vreo 4-5 alte fete/femei care să ajute şi să facă cu schimbu. Şi n-aş avea probleme în a le găsi. Doritoare să străbată lumea în lung şi în lat sunt destule! Zic eu.. şi bineînţeles, va trebui să luăm provizii cu noi.. nici nu se pune problema! Şi arme, muniţie, trebuie să avem apărare. Aşadar, am nevoie de oameni cu sânge rece, care să nu se sperie la prima furtună mai puternică, oameni cu iniţiativă, independenţi, să fie în stare să strunească o corabie şi să facă faţă tuturor primejdiilor pe care le vom întâlni! Dacă crezi că ai calităţile pe care le caut şi vrei să te îmbarci la bordul lui "Artemis", eşti binevenită să-ţi depui CV-u la mine la sediu. Adică în port la Constanţa, că de acolo vom pleca. Cheltuielile de drum vor fi suportate de căpitan, bineînţes, adică de mine! Că doar nu te-oi lăsa să baţi drum până la Constanţa pe banii tăi, poate vii şi degeaba! Aşa că nu-ţi face griji! Şi în legătură cu leafa, vorbim atunci! Negociem, ne înţelegem, batem palma!
În nici 2 săptămâni, am reuşit să-mi strâng echipaju de care aveam nevoie pentru călătoria mea. Ţi-am zis că nu e chiar aşa greu. De acum înainte, voi nota tot în jurnalul de bord, toate escalele făcute, toate porturile şi locurile în care am acostat şi toate peripeţiile prin care am trecut. Până atunci, n-am decât să spun: "Samira, ai grijă de catarg, întinde bine vela!" "Karina, vezi bompresu, să fie în regulă, să n-aud că avem probleme!" "Marina, hambaru e în grija ta! Vezi să avem destule provizii pentru 2 luni. Facem escală la Marsilia, dacă e nevoie să ne aprovizionăm, dacă nu, ne oprim în Gibraltar. Ai grijă cu sticlele de rom, femeie! Să stea la rece! Şi la loc ferit!" "Camelia, tu stai de veghe până la amurg, după aceea, faci schimb cu Lorena!" "Puntea să fie curată, iar cabinele asemenea! Dalia şi Alexandra se vor ocupa de asta, deocamdată! Iar eu voi sta la cârmă până la miezu nopţii! Verifică busola! Ai grijă să nu laşi obiecte metalice lângă ea!"
"Karina, ridică ancora, fato! Ne pregătim de plecare! Vânt din pupă, doamnelor! Luaţi-vă la revedere de la România, că nu ştiu când o vom mai vedea!" Aşa am pornit spre sud, către Bosfor, am intrat în Marmara, ne-am continuat drumul prin Dardanele, şi am ajuns în Marea Egee, în arhipeleagul grecesc, unde am cam avut probleme cu vântul neprielnic care bătea dinspre provă, adică în sens invers, şi a trebuit să facem escală la Pireu, căci astfel ne abăteam de la drum şi ajungeam cine ştie pe unde.
Am aşteptat 2 zile să se domolească vântu, după care ne-am pus iar în mişcare. Şi aşa ne-am început lunga călătorie pe care aveam s-o terminăm prin martie anul viitor, când vom ajunge în Bahamas şi vom hotărî de comun acord dacă mergem mai departe sau dacă ne întoarcem pe meleagurile noastre.

Echilibru

Încerc să-mi găsesc echilibrul singură... dar cred că am fost proiectată greşit. Partea stângă este mult mai grea decât partea dreaptă (oare atârnă atât de greu inima?) ...aşa că stau înclinată, mult prea înclinată. Parcă aş fi pe punctul de a cădea. Măcar de-aş cădea odată! Aş fi jos, m-aş odihni acolo, la pământ. Aş uita de lume. M-aş lăsa călcată în picioare şi m-aş refugia în mintea mea. Aş visa că sunt iubită şi mi-ar fi bine. M-aş putea preface frumos.
Dar nu cad. Instinctul ăsta nenorocit de conservare mă ţine mereu în picioare, pe punctul de a cădea ...şi atât! Mă forţează să trăiesc cu frica de a ajunge pe fundul prăpastiei. Mă împiedică să privesc spre soare, căci ştiu că dacă aş privi în sus, aş cădea cu siguranţă. Iar instinctul de conservare îmi spune că nu am voie să cad. Şi că oricum dacă o să încerc, n-o să mă lase. Aşa că privesc în jos. Mereu în jos. Văd doar fundul prăpastiei şi am în permanenţă certitudinea că locul meu e de fapt acolo, la pământ...

Căci aici pe margine, stau doar din pricina cuiva care vrea să se joace cu sentimentele mele, cu mintea mea... vrea să-mi arate cum e sus, doar pentru ca atunci când voi ajunge într-adevăr jos, să ştiu ce-am pierdut.

Nu-mi place aşteptarea asta. Nu vreau să stau pe margine, aşteptând să cad. Dar nu pot să mă mişc. De asta ar fi responsabilă partea care-mi lipseşte. Aşa că te caut, te chem... te implor să vii să mă salvezi. Să stai în dreapta mea şi să mă strângi aproape de trupul tău. Să-mi arăţi că între soare şi prăpastie, există pământ... că între sus şi jos, există un mijloc...
Să fii tu echilibrul meu. Să fim amândoi, şi atunci eu voi putea privi spre soare. Voi şti că în inima mea trăieşti doar tu. Şi mi se va părea uşoară. Voi reuşi să mă îndrept, să nu mai merg înclinată...

Fata lu' tata

Regula nr.1 Dacă vii cu maşina în faţa casei şi claxonezi, ar fi bine să aduci cu tine ceva, orice... că de aici sigur nu vei pleca cu nimic.

Regula nr.2 Nu o atingi pe fiică-mea în prezenţa mea. Poţi să te uiţi fugitiv, atâta timp cât nu ţi se blochează privirea la nimic mai jos de gât. Dacă nu-ţi poţi păstra mâinile şi ochii departe de trupul fiicei mele, ţi le voi îndepărta.

Regula nr.3 Îmi dau seama că e "cool" pentru băieţii de vârsta ta să-şi poarte pantalonii largi încât pică de pe ei. Te rog să n-o iei ca pe o insultă, dar tu şi prietenii tăi sunteţi nişte idioţi. Totuşi, vreau să fiu deschis în legătură cu acest subiect, aşa că-ţi propun un compromis: poţi veni în faţa uşii cu lenjeria intimă la vedere şi cu pantalonii având 10 numere mai mari, nu voi obiecta. În schimb, pentru a mă asigura că nu cad de pe tine, ţi-i voi lega cu un cablu electric în jurul taliei.

Regula nr.4 Sunt sigur că ai auzit că în ziua de azi, sexul fără protecţie poate ucide. Lasă-mă să intru mai în detalii şi să-ţi spun că şi sexul CU protecţie poate ucide. În cazul de faţă, dacă vine vorba de sex, eu sunt protecţia!

Regula nr.5 Este de înţeles că pentru a ne cunoaşte mai bine, de obicei se discută despre sport, politică şi alte subiecte ale zilei. Te rog să n-o faci. Singura informaţie de care am nevoie de la tine este o indicaţie cu privire la ora de întoarcere, iar singurul cuvânt de care am nevoie este "devreme".

Regula nr.6 Nu am îndoieli că eşti un băiat cunoscut, cu multe oportunităţi de a ieşi cu alte fete. Este ok din partea mea, dacă este ok şi cu fiica mea. În altă ordine de idei, odată ce ieşi cu micuţa mea, vei continua să te întâlneşti DOAR cu ea, până se satură de tine. Dacă o faci să sufere, te voi face şi eu să suferi.

Regula nr.7 Cât timp stai pe hol şi o aştepţi pe fiica mea să coboare, să nu te prind căscând sau făcând gesturi nervoase, chiar dacă trece mai mult de o oră! Dacă vrei să ajungi la timp la film, ar trebui să te laşi de întâlniri. Fiica mea are nevoie de timp pentru a se machia, proces ce poate dura mai mult decât vopsirea unui pod. În loc să stai acolo degeaba, de ce nu încerci să faci ceva util, cum ar fi să-mi schimbi uleiul la maşină?

Regula nr.8 Următoarele locuri nu sunt potrivite pentru fiica mea:
~ locuri unde sunt paturi, canapele sau orice alte piese de mobilier mai moi decât un scaun de lemn
~ locuri unde nu sunt prezenţi părinţi, poliţişti sau orice altă figură autoritară
~ locuri întunecate
~ locuri unde se dansează, oamenii se simt bine şi se ţin de mână
~ locuri unde temperatura este destul de ridicată, încât s-o facă pe fiica mea să poarte pantaloni scurţi, fuste mini, tricouri sau orice altceva decât pulover, bluze pe gât cu mânecă lungă şi pantaloni lungi
~ filmele cu o puternică temă romantică sau sexuală sunt interzise, iar cele ce prezintă violenţă sau în care apare cel puţin un fierăstrău, sunt perfect în regulă
~ meciurile de fotbal şi hochei sunt ok
~ casa părinţilor e şi mai bine

Regula nr.9 Să nu mă minţi! S-ar putea să par a fi un părinte chel, terminat de viaţă, obosit şi cu capul în nori, dar când e vorba de fiica mea, eu sunt atotştiutorul, zeul fără milă al întregului univers. Dacă te întreb unde mergi şi cu cine, ai o singură şansă să-mi spui adevărul, tot adevărul şi numai adevărul. Am o puşcă, o lopată şi 3 hectare de pământ în spatele casei. Nu te juca cu mine!

Regula nr.10 Să-ţi fie frică! Foarte frică! E foarte uşor pentru mine să mi se pară că sunetul maşinii tale pe alee e de fapt motor de elicopter de război. Când asta se întâmplă, vocile din capul meu îmi spun din ce în ce mai obsedant să-mi curăţ armele, în timp ce te aştept să-mi aduci fiica în casă. Imediat ce ajungi în faţa casei, vei ieşi din maşină cu ambele mâini la vedere. Spui parola şi anunţi că mi-ai adus fata acasă în siguranţă şi mai devreme decât ieri, apoi te întorci în maşină. Nu ai niciun motiv plauzibil să intri în casă. Nici măcar să mai zăboveşti cu ea în faţa uşii. Figura camuflată de la fereastră este mutra mea.

Sunt pe drum, vin acum!

Doamne! Sfinte Sisoe! Ia ghici ce-am putut să păţesc azi! De fapt, lasă, nu mai ghici.. că îţi zic acu. Ce-a putut să-mi debiteze mie mintea asta bolnavă.. mă plictiseam, grav! Şi mai aveam şi draci (nu mă întreba de ce, că nu vreau să intru în detalii). Şi am zis să ies cu bicicleta să mă plimb, să-mi mai aerisesc creierii şi să mă mai liniştesc. Bun.. zis şi făcut.

Mi-am luat frumuşel bicicleta, am fost până la un vecin să-mi umfle roţile, mi-am băgat căştile în urechi ..şi am pornit la drum. Mi-am zis să mă duc prin parc. Să mă recreez. Şi ce crezi? Am mai ajuns în parc? Bineînţeles că ...NU! De ce? Pentru că minunata mea bicicletă (pe care o am din clasa a treia şi care nu mi-a făcut niciodată figuri, în afară că i se desumfla roata din spate -cred că avea pană-) s-a gândit să mi-o facă exact când mi-era lumea mai "dragă" şi să mă "avertizeze" că nu obţin nimic la nervi dacă mă ambiţionez a prost aşa.

Şi i-a căzut lanţu. Bun, no panic! Am reuşit să-l dreg până la urmă. Dar problema era că mergeam vreo 2 metri şi cădea iar. Şi schimbătoarele alea erau vai mama lor că nu puteam să schimb vitezele nici dacă mă picai cu ceară. Cred că m-am chinuit aşa vreo juma de oră -cade lanţu, pune lanţu- şi nu mă mai alarmam aşa tare dacă nu mă aştepta Seby. Cred că m-a aşteptat vreo juma de oră.. să ajung eu acasă.. că eram cam departe de casă.. şi cum puteam să ajung eu cel mai repede înapoi? Am luat 232-u. Şi m-am urcat în el aşa cu tot cu bicicletă (ce puteam să fac? doar nu mă duceam cu metrou') şi se uita lumea la mine de parcă văzuseră cine ştie ce vedetă care se face de râs că n-a fost în stare să pună lanţu la o amărâtă de bicicletă şi se duce acasă cu mijlocu' de transport în comun. Nu cred că mai are rost să spun că eram un pachet de nervi.. eram ca o bombă cu nitroglicerină: dacă mă atingeai, explodam. Şi credeam că nu mai ajung acasă. Într-un final am ajuns.
Îl găsesc pe Seby în staţie. Când m-a văzut că vin aşa, cu o falcă în cer şi una în pământ.. ce crezi c-a făcut? A început să râdă. Şi râdea în aşa hal, că m-a bufnit şi pe mine râsu.. şi uitasem de tot, şi că eram nervoasă, şi că îl făcusem să mă aştepte. Şi culmea, a reuşit să-mi pună lanţu.. iar bicicleta mea mergea ca unsă.. şi-mi mai şi zicea: "ce naiba era aşa greu?" În fine.. ajung şi acasă.. să las bicicleta şi să mă spăl pe mâini că eram plină de ulei.. şi mă întreabă şi mama ce am, de ce sunt supărată.. i-am povestit.. şi a început să facă şi ea mişto de mine: "şi cum ai reuşit să te urci cu ditai bicicleta în 232, măi mamă?" La care eu: "Habar n-am!"
Ce mai aventură.. pân' la urmă am reuşit să fac haz de necaz.. şi am avut parte de o porţie de râs sănătoasă.. chiar binefăcătoare.

Oracolu' din Matrix, frate!

Următorul joc (sau leapşă, sau cum vrei să-i spui) poate fi o idee bună când n-ai ce face, în momente de plictiseală, sau pur şi simplu pentru amuzament. Ideea este în felul următor:

1. deschizi winampu'
2. îţi încarci acolo toată muzica pe care o ai
3. activează-i opţiunea "shuffle"
4. dai play
5. have fun!

Fiecărei întrebări din cele pe care le voi scrie mai jos, îi va corespunde o melodie din lista proprie existentă în playlist-ul fiecăruia. Unele se pot potrivi, altele nu. Nici mie nu mi s-au potrivit toate. Aşa că dacă-ţi pică ceva ce nu-ţi convine, nu trece la melodia următoare până eşti satisfăcut/ă de răspuns. Aminteşte-ţi doar că e pentru amuzament şi nu te poţi încrede cu adevărat în aşa ceva. So, enjoy!

1. Cum mă simt azi?
Massari - What kinda girl [mda.. eu sunt aia]

2. Voi ajunge departe în viaţă?
Bitză - N-o să mai închid ochii [de parcă pân' acu i-am închis.. eh, mai mult sau mai puţin..]

3. Cum mă văd prietenii?
Ky-Mani Marley - Who we are

4. Mă voi căsători?
DJ Project - Hotel [n-are niciun sens.. deci rămân burlacă.. ]

5. Care este melodia ce-mi defineşte prietenul cel mai bun?
Sugababes - Too lost in you [mai degrabă îmi defineşte iubitu melodia asta.. nu prietena cea mai bună.. da mă rog..]

6. Care e povestea vieţii mele?
Alex - Doamna mea [o doamne.. asta da.. chiar se potriveşte.. ca o mănuşă..]

7. Cum este liceul?
Ch!pz - Bang bang [bang bang bang.. catch me if you can.. damn true!]

8. Cum voi trece prin viaţă?
Crazy Frog - Whoomp!

9. Care este cel mai bun lucru legat de prietenii mei?
Gummy Bear - I'm your funny bear [foarte adevărat.. alături de ei trec peste toate şi uit de probleme..]

10. Ce voi face weekend-ul acesta?
Jennifer Lopez - Step into my world

11. Cântecul care mă defineşte cel mai bine?
Angela Maria Forero - Fiera inquieta [mai are rost să zic ceva? DA! eu sunt! fiara neîmblânzită!]

12. Cum îmi merge în viaţă?
Maroon 5 - This love

13. Ce melodie va fi ascultată la înmormântarea mea?
Mariah Carey feat. Akon & Lil Wayne - Bye-bye [o piesă excepţională.. cu nişte versuri superbe.. potrivite cu "ocazia" ..chiar mi-ar plăcea să se asculte aşa ceva la înmormântarea mea]

14. Cum mă vede lumea?
Lily Allen - Take what you take [sau mai bine zis.. what you see is what you get!]

15. Voi fi fericită în viaţă?
Alin Nica vs DJ Andi - By my side

16. Au oamenii pasiuni ascunse pentru mine?
Ferry Corsten - Feel you [deci, da, au.. vai, sunt flatată, m-am înroşit toată! ...glumeam!]

17. Cum mă pot face fericită?
DJ Adrian Eftimie - Changes in my life [chiar nu pot trăi fără schimbare!]

18. Ce ar trebui să fac cu viaţa mea?
Enrique Iglesias - Somebody's me

19. Voi avea copii vreodată?
Puya - Ceva firesc [dacă zice el.. aşa o fi]

20. Care cântec mă "dezbracă"?
Chicago OST - When you're good to mama [...mama's good to you..]

21. Dacă cineva mi-ar oferi o acadea, ce-aş face?
Avril Lavigne - I can do better [hahah.. tare rău.. chiar m-a bufnit râsu..]

22. Ce părere are mama despre mine?
Eminem feat. G-Unit - Welcome to Detroit City [săraca.. chiar crede că m-am dat pe d-astea.. ghetto life, băieţi rai.. eh, asta e..]

23. Care e cel mai ascuns secret al meu?
El Negro - Două fire de iarbă [aoleu.. la naiba în puii mei.. m-a prins! "iau două fire de iarbă să le cresc uşor, uşor.. să le fac un viitor.. îmi fac peluză în dormitor, nu-mi mai trebuie covor.."]

24. Care este melodia "duşmanului" meu?
Lily Allen - He wasn't there [eh pe dreaq.. ]

25. Cum e personalitatea mea?
Arssură cu Zmili - Tehnic vorbind [lăsând sarcasmu la o parte, chiar mă reprezintă piesa asta..]

26. Ce melodie va fi la nunta mea?
Eels - I need some sleep [vai de capu meu.. o să fiu obosită rău înseamnă.. oare n-o să mai fiu în stare nici să-mi satisfac proaspătul soţ? sau poate ăsta o fi motivu că am nevoie de somn.. sau mai bine lasă.. NU! categoric NU! NU se potriveşte!]

PS: După cum ai văzut ce mi-a ieşit mie, nu toate se potrivesc.. da sunt şi câte unele la care am rămas cu gura căscată de cât de bine merg cu starea mea de spirit, cu viaţa şi personalitatea mea.. deci, nu e chiar aşa o pierdere de vreme! Depinde cum o iei acum..

Happy Hour

Cu chiu, cu vai, am ajuns şi eu pe litoral vara asta.. şi exact când nu vroiam. De fapt, eu nu vreau niciodată, da asta e partea a doua. Dar până la urmă s-a dovedit a fi chiar ok. M-am distrat, şi mi s-a întâmplat o fază super tare, de am râs toată seara.

Am fost într-o seară cu Biba şi Bibu la o terasă, din multele care erau pe plajă. Nu de alta, da aveau o ofertă Happy Hour (cumperi un cocktail şi îl ai pe al doilea gratis!) Eu, cum sunt înnebunită după cocktail-uri, am zis "wow, hai mai repede!" Ne aşezăm la masă, vine don'şoara chelneriţă, ne ia comanda, şi ne-am pus pe aşteptat. La o masă în stânga noastră, mai era o gaşcă şi şi-au comandat şi ei cocktail-uri. Şi mare mi-a fost mirarea când am văzut că vine chelneriţa cu o tavă cu 8 cocktail-uri şi le înşiră pe masă în faţa lor. Am uitat să spun că ei erau 4 la masă. Şi da, erau două cocktail-uri de căciulă. Nu cum credeam eu, că iei unu pentru tine şi dacă mai vrea cineva trebuie să fie acelaşi cocktail, nu diferit. Iar eu cu Biba ne luasem cocktail-uri diferite.

În timpu cât am stat să ne aşteptăm băuturile, lu' Bibu i se făcuse foame. Şi cum tocmai fusesem înainte la un supermarket, îşi luase de acolo o pungă de floricele, nişte seminţe şi fistic. Şi mai şi făcea pe nebunu: "ia intreab-o p-asta, am voie să mănânc?" I-am aruncat o privire gen "îţi baţi joc de mine?" şi i-am zis că nu, n-o s-o întreb. La care el şi-a desfăcut liniştit punga de floricele şi a început să mănânce ..aşa, fără nicio jenă.. de ce ar fi avut? Da' era haios rău, că aveam impresia că se ascunde. De fapt chiar asta făcea. Îşi ţinea punga între picioare, şi când se apleca să mai ia câteva floricele, aveai impresia că-i căzuse ceva pe jos, sau vroia să se scarpine în cazu' în care-l muşcase vreun ţânţar. Şi tot făcea mişto de mine: "nu vrei şi tu câteva?" La care eu: "nu, nu vreau!" Şi după un minut: "adică.. dacă stau să mă gândesc mai bine.. " Şi am luat. Mâncam amândoi. Biba n-a vrut. La care el: "eh, asta e, rămâne mai mult pentru noi!"
Într-un final, se hotărăşte şi don'şoara chelneriţă să-şi facă apariţia. Şi ce să vezi. Exact cum se aştepta Biba, avea 4 cocktail-uri (2 pentru fiecare) şi o halbă de bere pentru Bibu. Şi a trebuit să mă chinui să beau două, nu unu. Şi mai erau şi cu tequila. Da' nu mi-a părut rău, că la urma urmei, până l-am băut pe primu, al doilea s-a făcut apă chioară la câtă gheaţă avea în el. Şi mi-am băgat picioarele (că altceva n-aveam) în gând aşa frumos şi elegant şi mi-am zis că data viitoare o să îmi iau un cocktail ca lumea, tare şi puternic, să înţeleg ceva din el.. nu prostii d-astea lungite cu gheaţă şi suc..