Pentru orice eventualitate

Mai sunt câteva zile până va veni fericita zi când voi împlini frumoasa vârstă de 19 anişori. Doamne, ce repede trece timpu', simt cum îmbătrânesc! Simţeam nevoia să spun asta pentru că multă lume mă întreabă ce îmi doresc de ziua mea. Măi, oameni buni, nu trebuie să vă omorâţi prea tare gândindu-vă la ce aţi putea să-mi cumpăraţi ca să mă faceţi fericită sau la câţi bani ar trebui să cheltuiţi pentru a mă vedea mulţumită. Dar, dacă tot insistaţi, să zicem că mi-aş dori un apartament cu 3 camere în Braşov, un VW Golf VI alb 1.9 TDI, un husky siberian mascul alb cu negru şi un telefon Nokia 5230.

Dar, cum ştiu că aveţi alocaţii, şi nu salarii, vă spun că nu-mi doresc decât atât de la viaţa voastră:

Bărbaţii şi avioanele

Bărbatul până în 20 de ani: Avionul de hârtie

Numai zboruri rapide, pe distanţe scurte şi de foarte scurtă durată

Bărbatul între 20 şi 30 de ani: Avionul de vânătoare

Întotdeauna la post, 7 zile pe săptămână, 24 ore pe zi. Atacă orice obiectiv. Capabil să execute diferite misiuni, chiar şi atunci când există un interval foarte scurt de timp între acestea.

Bărbatul între 30 şi 40 de ani: Aeronava comercială

Menţine orare regulate. Destinaţii destul de cunoscute şi de rutină. Zborurile ies întotdeauna la ora prevăzută, dar mai necesită mutări şi adaptări care irită clienţii.

Bărbatul între 40 şi 50 de ani: Aeronava comercială pentru zboruri internaţionale

Funcţionează la orele de lux. Destinaţii de nivel înalt cu rare abateri. Clientela soseşte cu mari speranţe, la sfârşit iese obosită, dar satisfăcută

Bărbatul între 50 şi 60 de ani: Aeronava cargo

Pregătiri intense şi multă muncă înainte de decolare. Odată ajuns în aer, manevrează lent şi oferă foarte puţin confort în timpul zborului. Clientela este compusă din bagaje şi tot felul de vechituri.

Bărbatul între 60 şi 70 de ani: Deltaplan

Necesită condiţii externe excepţionale pentru a-şi lua zborul, de o muncă teribilă pentru a decola, iar după aceea evită manevrele bruşte pentru a nu se prăbuşi înainte de vreme. După aterizare, demontează şi strânge tot echipamentul.

Bărbatul între 70 şi 80 de ani: Planor

Zboară uneori, dar numai ajutat. Repertoriul manevrelor este extrem de limitat. Odată ajuns la sol, are nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.

Bărbatul după 80 de ani: Aeromodel

Este doar decorativ, de funcţional nici nu se mai pune problema

Noroc chior

Data: 2 noiembrie 2010

Evenimentul: Balul Bobocilor ASE Management

Locaţia: Club Fratelli, Bucureşti.

Să vă povestesc cum am transformat o seară aparent banală într-una excepţională. Am plecat de acasă cu 30 lei în buzunar, daţi de scumpul meu tătic, plus încă alţi 20 pe care îi mai aveam eu rătăciţi prin portofel. Eu cu gându' că nu am ce să fac cu 50 lei în club, într-o noapte, mai ales când vreau să mă simt bine şi să nu stau să-mi calculez fiecare leu pe care îl las barmanului. Bun, trebuia să trec peste asta. M-a dus Danny cu maşina până acolo. Când am ajuns acolo, o domnişoară foarte binevoitoare de la intrare mă ispiteşte cu un shot de tequila. Eu, cum am o slăbiciune pentru tequila, evident că nu o puteam ignora, mai ales când i-am văzut zâmbetul convingător pe care mi-l afişa. Bun, am dat un shot de tequila pe gât acolo, lângă ea, aşa de încălzire. Nu mai spun că se uita la mine cam ciudat când m-a văzut cum dau pe gât băutura. Şi nu înţeleg de ce. Doar ea mi-a oferit. Las paharul pe tavă şi pornesc mai departe. Fac undeva stânga să ajung în club, când alte domnişoare mă opresc şi mă întreabă dacă sunt fumătoare şi ce ţigări fumez. Le-am spus că fumez Marlboro, nu pentru că asta aveau în mână, ci pentru că astea sunt singurele ţigări care-mi plac. Mi-au oferit şi un pachet de ţigări. Intru în club să-mi caut colegii. Într-un final îi găsesc, dar mă întorc să-mi las haina la garderobă. Domnişoarele cu ţigări mi-au mai oferit un pachet. Ajung la masă, colega mea câştigătoarea unui VIP treatment, avea acolo rezervat, băutură la discreţie, toate bune şi frumoase. M-am aşezat lângă ea şi lângă ceilalţi. N-au trecut 5 minute până să se desfacă sticla de vodkă. Noi, ăştia care eram "în plus" pe acolo ca să zic aşa, printre care mă număram şi eu de altfel, am zis să nu fim nesimţiţi şi să mai aşteptăm să se mai încingă atmosfera până să ne înfigem în sticlele de pe masă. N-a durat foarte mult. Ni s-au umplut aproape instantaneu paharele. Muzică bună, am dansat până dimineaţă de nu mai îmi simţeam picioarele. Poze multe. Atmosferă incendiară. Eu eram în culmea fericirii, vă daţi seama. La plecare, rămăsesem cu doi băieţi, unul foarte bun prieten cu Danny, care i-a promis că mă aduce acasă în siguranţă şi că nu trebuie să-şi facă griji. Şi am venit cu ei acasă. M-a lăsat taxiu' în faţa casei, şi ca să fiu drăguţă, i-am întrebat cât trebuie să le dau, că na, nu mă aşteptam să vin pe moca acasă. Şi mi-au zis: "Lasă, stai liniştită, nu trebuie să dai nimic!"

Deci câtă baftă poţi să ai într-o singură noapte? Băutură moca, ţigări moca, taxi moca... oare ce mi-aş fi putut dori mai mult? Şi acu' să mai aud eu pe careva că zice că Săgetătorii nu sunt norocoşii zodiacului!

Cel mai prost film văzut vreodată

Data: 31 octombrie 2010, noaptea de Halloween

Locația: Cinema City din Sun Plaza

Filmul vizionat: Saw 3D

Ce fac patru oameni plictisiți în noaptea de Halloween, care n-au chef să se costumeze și să petreacă într-un mod înfricoșător? Păi, se duc la cinema să vizioneze un film de groază. Mai precis, Saw 3D, care după părerea mea, nu e nici film de groază, nici înfricoșător, nici nu are cine știe ce efecte ca să te bage în sperieți atât de tare când te uiți la el, încât să arunci punga de popcorn în aer și să aterizeze în capul celor din spatele tău. Mie una, cel puțin așa mi s-a părut. Nu am murit de frică, cum cică ar trebui să se întâmple în noaptea când spiritele bântuie pe pământ. Mai degrabă am fost scârbită de ceea ce am văzut. Foarte multe efecte scârboase care îți întorc stomacul pe dos, teoretic. Eu chiar nu aveam nicio treabă, mâncam floricele fără nicio jenă sau mai știu eu ce. Efecte 3D mai de doamne ajută nu au existat, deci nu am ce să comentez la capitolul ăsta. Poate doar scena când aruncă unu un fierăstrău și ai impresia că-ți retează freza. Atât și nimic mai mult. Nu a avut nimic special în comparație cu celelalte filme din această serie. Poate voi sunteți de altă părere, și într-un fel, îmi pare rău că v-am stricat impresia despre Saw. Ba nu, glumesc. Nu-mi pare. Deci chiar nu vă recomand! E risipă de bani și de timp!

PS: Traileru' e ok, dar varianta finală lasă de dorit!