Aglomeraţie

N-am mai scris de ceva vreme. Poate din cauză că n-am mai avut inspiraţie. Sau n-am mai ştiut ce subiecte să abordez. Sau poate pentru că n-am mai avut timpul necesar să respir, să mă gândesc la toate prin câte am trecut, şi eventual să mă mai descarc scriind pe blog.

De câteva zile, toate facultăţile şi-au deschis din nou porţile. Nimic nou sub soare, trebuia să se întâmple şi asta la un moment dat. Cred că m-am obişnuit prea mult cu vacanţa sau cu activităţile pe care le-am desfăşurat, ca să mă mai gândesc şi la facultate. Oricum... toate-s vechi şi nouă toate, cum ar spune Eminescu.

Ce să spun... nu mai suport aglomeraţia. N-am suportat-o niciodată, dar acu' mă calcă rău de tot pe nervi. Oriunde mă duc, văd un puhoi de oameni. Şi nu orice fel de oameni... oameni grăbiţi, care se calcă în picioare să ajungă mai repede Dumnezeu ştie unde. La cumpărături, la fel. Magazinele sunt pline, indiferent că e vorba de hypermarket-uri, buticurile de la colţ de stradă sau firmele astea de fiţă care au nişte scoruri la îmbrăcăminte şi încălţăminte, de-ţi cad plombele puse de cel mai bun stomatolog din oraş. Se întâmplă ceva şi eu nu ştiu? S-a anunţat sfârşitu' lumii mai devreme de 20 decembrie 2012? Chiar nu pot să înţeleg. A început lumea să se îngrămădească până şi la covrigărie. Ca să nu mai spun că sunt cozi interminabile până şi la ghişeele care vând cartele sau abonamente de metrou. Nu mai vorbesc de cozile de la aparate. Metrourile sunt aglomerate. Tramvaiele la fel. În trafic, şoferii stau cu nervii întinşi la maxim. Ne-am înmulţit oare peste noapte? Sau poate n-am observat eu câţi oameni trăiesc cu adevărat în oraş. Şi mă îndoiesc că populaţia Bucureştiului atinge doar 2 milioane de locuitori.