Sentimente neîmpărtăşite

Aş vrea să fiu picătura ce paharu-l umple
Aş vrea să fiu mireasma alor tale tâmple
Aş vrea să fiu culoarea ochilor tăi blânzi
Aş vrea să fiu şi gândul la care tu surâzi

Aş vrea să fiu ploaie vara şi soare iarna
Să fiu aceea-n care-ţi găseşti alinarea
Aş vrea să fiu o întrebare, iar tu să mă răspunzi
Aş vrea să fiu adevărul de care te ascunzi

Aş vrea să fiu căldură, să-ţi simt trupul rece
Să fiu şi vântul serii ce prin păr îţi trece
Aş vrea să fiu şi începutul fiecărui pas
Aş vrea să fiu minutele ce le numeri pe ceas

Aş vrea să fiu un parfum, să pot muri pe tine
Aş vrea să fiu şi umbra ce apare atunci când noaptea vine
Să fiu o pernă şi să mă strângi la piept
Aş vrea să fiu o pătură, şi-n pat să te aştept

Aş vrea să fiu coşmarul tău, să mă transform în vis
Să fiu cea de la-nceput, cum ţi-am promis
Aş vrea să fiu şi un oracol, ca să-mi prevăd soarta
Aş vrea să fiu numai tăcere ca să-mi auzi şoapta

Aş vrea să fiu şi un martir, iar tu să îmi fii ţara
Să fiu şi cea care-ţi luminează seara
Aş vrea să fiu medalionul ce-l porţi la gât mereu
Aş vrea să fiu imaginea de care te desprinzi cu greu

Aş vrea să fiu o carte, să mă răsfoieşti cu drag
Să fiu şi cadoul ce tot timpul ţi-e pe plac
Aş vrea să fiu o datorie, să mă ceri cu dobândă
Aş vrea să fiu şansa cea mare şi sorţi de izbândă

Aş vrea să fiu o visătoare şi să trăiesc din iluzii
Să fiu cea care oferă tot, iar tu să tragi concluzii
Aş vrea să fiu doar adevărul, iar tu să mă descoperi
Aş vrea să fiu şi tot trecutul pe care îl acoperi

Aş vrea să fiu şi răsărit, să te trezeşti cu mine
Să fiu şi soarele ce se arată în zilele senine
Aş vrea să fiu un labirint, iar tu să-l desluşeşti
Aş vrea să fiu nevinovată, să-mi spui că mă iubeşti

Aş vrea să fiu câştigătoare şi să am un atu
Să fiu toate-ntr-una, iar apoi să fiu doar tu

Nu încerca să negi

Te-ai gândit vreodată ce doare mai mult? Să spui ceva şi să-ţi fi dorit să n-o fi făcut? Sau să nu fi spus nimic şi să-ţi fi dorit să fi spus? Cred că cele mai importante lucruri sunt cel mai greu de spus. Nu-ţi fie teamă să spui cuiva că îl/o iubeşti. Dacă o faci, s-ar putea să-ţi frângă inima. Dar dacă n-o faci, s-ar putea să o frângi tu lui/ei.
Te-ai decis vreodată să nu te cuplezi cu cineva doar pentru că erai prea speriat că o sa pierzi ceea ce aveai deja cu acea persoană? Inima ta e cea care decide de cine îi place şi de cine nu. Nu-i poţi porunci inimii, ea decide singură... când te astepţi mai puţin, sau chiar când nu vrei să se întâmple.
Ai vrut vreodată să iubeşti pe cineva cu toată fiinţa ta, dar acea persoană a fost prea speriată ca să te lase? Prea mulţi dintre noi stau deoparte pentru că le e teamă să le pese de cineva... de teama că acelei persoane nu-i pasă atat de mult, poate chiar deloc.
Ţi-ai negat vreodată sentimentele pentru cineva doar din teama de respingere? Minţim când ne este teamă... teamă de ceva ce nu ştim... teamă de ce vor crede ceilalţi... teamă de ce s-ar putea descoperi despre noi.
Dar de fiecare dată când spunem o minciună, lucrurile de care ne temem se înmulţesc. Viaţa înseamnă să-ţi asumi riscuri, şi câteodată chiar trebuie să iei măsuri. Nu fi o persoană care trebuie să se uite în urmă şi să se întrebe ce-ar fi putut face sau ce-ar fi putut avea.
Ce-ai face dacă de fiecare dată când te îndrăgosteşti, trebuie să-ţi iei rămas-bun? Ce-ai face dacă de fiecare dată când vei avea nevoie de cineva, acea persoană nu va fi alături de tine? Ce-ai face dacă prietenul tău cel mai pun ar muri mâine şi nu ai avut măcar şansa să-i spui ce simţi (chiar dacă ar fi să-i spui că nu-ţi mai pasă)? Ce-ai face dacă ai iubi pe cineva mai mult ca niciodată şi n-ai putea să fii cu acea persoană? Ce-ai face dacă n-ai avea niciodată şansa să spui cât de mult îţi iubeşti familia şi prietenii?
Te-ai gândit vreodată la aceste lucruri? Sunt sigură că da, pentru că şi eu am făcut-o. Şi gândeşte-te mereu că trebuie să eviţi toate dramele prosteşti şi să-ţi asumi riscuri pe care să nu le regreţi mai târziu pentru că la un moment dat, au fost exact ceea ce ţi-ai dorit.

Unde vom ajunge cu jocul ăsta?

Mi-e somn, nu pot să dorm... mi-e cald, transpir... mă gândesc la tine... te vreau, dar te resping... te văd şi nu te ating, totul se întâmpla repede. Te ating, te cuprind, îmi dai mâna la o parte, îmi întorci spatele, îţi întorc spatele, te întorci, mă atingi, mă cuprinzi, îţi dau mâna la o parte...

Te întreb... unde vom ajunge cu jocul ăsta? De ce nu putem vorbi? Te privesc când nu te uiţi la mine, mă priveşti când nu mă uit la tine... sentimentele dansează pe furiş... te întreb, unde vom ajunge cu jocul ăsta?

Ca un hoţ încerc să-ţi fur un zâmbet... îl fur şi mă sperie... te întreb, unde vom ajunge cu jocul ăsta? Răspunde-mi, fiinţă rece care emană căldură asemeni unui vulcan!
Mă topesc... iubirea se transformă în ură, iar ura în iubire... oare te doare durerea mea? Vreau să ţip, mă faci să tac; vrei să taci, te fac să ţipi; urlăm, dar nu scoatem un sunet; ne zbatem, dar nu ne mişcăm; e linişte... timpul s-a oprit... cuvintele şi-au pierdut înţelesul, dar ochii ne tradează...
Vreau să te strig pe nume atât de tare, încât să cutremur lumea şi să ţi-o aşez la picioare... Sărută-mi buzele arse de dor şi spune-mi că mă iubeşti sau ucide-mă repede, căci nu mai suport otrava care mă consumă.. încet, zi după zi.. puţin câte puţin..
Dacă tu m-ai făcut ceea ce sunt azi, atunci acceptă ce ai creat! Dacă tu mă distrugi, atunci ai curajul să strângi din dinţi cu putere şi să-mi fi călăul ce-mi va curma viaţa? Iubitul meu... pentru că eu te întreb... unde vom ajunge cu jocul ăsta?
De ce mă strigi dacă nu vrei să mă auzi? De ce îmi ieşi în cale dacă nu vrei să mă vezi? Să fim atât de beţi unul de celălalt, încât să ne învârtim într-un infinit de întrebări... dintre care una, mai presus de toate, se face auzită:
"Ce vrei de la mine? Ce vreau de la tine?"