Te voi iubi mâine pentru că azi nu te cunosc. Nu te vreau, nu te simt. Nu observ secundele care trec în acelaşi ritm cu bătăile inimii. Nu ştiu cât cântăreşte această iubire acum.
Să pot să-ţi respir răsuflarea. Să-mi acopăr pielea cu simple atingeri. Vocea ta să dea viaţă gândurilor mele. Iubirea perfectă, diformă. Să trec dincolo de viaţă... în viaţă. Nu pot să ating, deşi totul pare palpabil.
Fericirea... plină de defecte, banală, stupidă. Cunosc perfecţiunea, construiesc inexistentul. Nu se compară visul... te iubesc... cu ceea ce am, ce-i doar al meu. Sărutul de acum îl completează pe cel de atunci... din ce în ce mai dulce... şi mai voluptos.
Nu vreau să te cunosc azi... doar să te iubesc mâine. Uzuale replici, iubiri diferite.. amestecul perfect. O diferenţă între diferenţă şi diferenţă. Unicitatea întruchipată, iubirea mea...
ma regasesc in postare... foarte frumoasa !
RăspundețiȘtergere