Scrisoare de divorţ

Dragă soţule,

Îţi scriu această scrisoare deoarece vreau să te părăsesc pentru totdeauna. Am fost o soţie bună pentru tine (cred eu!) timp de 7 ani şi nu am nimic să-mi reproşez.
Ultimele două săptămâni au fost iadul pe pământ. Şeful tău m-a sunat să-mi spună că ţi-ai dat demisia, iar asta a fost picătura care a umplut paharul. Săptămâna trecută ai venit acasă şi nu ai observat că mi-am aranjat părul şi unghiile, ţi-am gătit mâncarea ta preferată şi am purtat chiar şi o rochie nouă din satin. Tu ai venit acasă şi ai mâncat în 2 minute, apoi te-ai dus direct la culcare, după ce te-ai uitat la meci.
Nu-mi mai spui că mă iubeşti, nu mă mai atingi... Ori mă înşeli, ori nu mă mai iubeşti... Indiferent care din aceste două lucruri s-au întâmplat, te anunţ că PLEC!

Cu drag,
iubita ta fostă soţie

PS: Dacă încerci să mă găseşti, mai bine renunţă! Fratele tău şi cu mine ne mutăm în West Virginia! Să ai o viaţă minunată!



Dragă fostă soţie,

Interesantă scrisoarea ta. E adevărat că am fost căsătoriţi timp de 7 ani, însă faptul că "ai fost o soţie bună" e mult prea departe de adevăr.
Vizionez meciuri atât de mult fiindcă m-am cam săturat să mă cicăleşti. Îmi pare rău că n-a mers. Ba da, am observat că te-ai tuns aproape zero săptămâna trecută, însă primul lucru care mi-a venit în minte a fost: "Arăţi ca un bărbat!" Mama mi-a spus că mai bine nu spun nimic decât să spun ceva urât.
Când mi-ai gătit "mâncarea preferată", probabil m-ai confundat cu fratele meu, pentru că eu nu mai mănânc porc de 7 ani. Am plecat direct la culcare după meci fiindcă am văzut eticheta cu preţul care atârna încă de rochia ta cea nouă din satin. M-am întrebat dacă a fost o coincidenţă faptul că fratele meu a împrumutat de la mine 100$ dimineaţă, iar preţul rochiei tale de satin era de 99,90$
După toate astea, încă te mai iubeam şi simţeam că pot face ceva ca lucrurile să meargă între noi. Aşa că, atunci când am aflat că am câştigat la loto 10.000.000$ mi-am dat demisia şi am cumpărat pentru noi două bilete în Jamaica. Dar când am ajuns acasă, tu deja plecaseşi. Cred că totul se întâmplă cu un motiv pe lumea asta. Sper că o să ai viaţa pe care ţi-ai dorit-o întotdeauna!
Avocatul meu mi-a spus că, având în vedere scrisoarea ta, nu vei vedea un cent de la mine! Aşa că ai grijă!

Cu bine,
fostul tău soţ

PS: Nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată, dar Karl (fratele meu) a fost înainte Karla. Sper că asta nu e o problemă pentru tine!

Jurnalul unui turist - Circuit prin Europa (part II)

După minunata excursie pe care am făcut-o în Australia acum ceva timp, m-am gândit că ar fi foarte frumos să vizitez şi Europa, şi să nu mă mai arunc aşa cu capu înainte către destinaţii atât de îndepărtate de ţara mea de baştină. Aşa că, mi-am făcut bagaju, şi am pornit într-o călătorie prin Europa, care s-a dovedit a fi extrem de educativă şi m-a ajutat să învăţ nişte lucruri de care nu aveam habar... sau dacă aveam, sau le văzusem pe la tembelizor, sigur nu le-am dat atenţie. Şi oricum, e mult mai bine să porneşti într-o călătorie d-asta "iniţiatică" şi să vezi cu proprii tăi ochişori ce are de oferit bătrânul nostru continent.

În continuare, vă voi prezenta nişte însemnări pe care le-am făcut în jurnalul meu de călătorie, şi pe care Fabuloasa l-a luat din geanta mea (bineînţeles cu aprobare!!!), pentru a intra în posesia unor amănunte mai mult sau mai puţin picante despre excursia mea.

Plecare: Bucureşti, 16 iulie 2008, ora 6 a.m.
Traseu: Bucureşti-Atena-Veneţia-Madrid-Lisabona-Londra-Amsterdam-Paris-Zurich-Viena-Bucureşti
Sosire: Bucureşti, 20 septembrie 2008, ora 8 p.m.

ATENA - prima oprire, după un lung drum făcut cu autocarul prin Balcani, până în minunata Grecie. Obosit, ajung la hotel, mă fac comod pentru următoarele zile pe care aveam să le petrec aici. A doua zi, după un somn mai mult decât binefăcător şi după o ceartă aprigă cu personalul de la hotel, mă decid să ies să explorez Ţinutul Zeilor. Şi ghici peste ce dau. Deci n-am mai văzut în viaţa mea un loc mai pitoresc decât acesta. Indiferent unde te duci, vezi bolovani, pietroaie şi ruine ale vechilor temple care cică erau închinate zeilor. Oamenii sunt extrem de sociabili, iar dacă te duci să iei masa într-una din sutele, dacă nu miile de taverne existente, te invită de fiecare dată la una mică, aşa "din partea casei" - adică un păhărel de ouzo, o băutură specifică extrem de naşpa după părerea mea, care se amestecă cu apă minerală şi se agită până se obţine un lichid de culoare alb-lăptos, cu un gust oribil!

VENEŢIA - am sosit în oraş după o ploaie torenţială, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagii sunt foarte veseli şi cântă nişte canţonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi, iar broasca de la uşa camerei orăcăie îngrozitor. În fine, am reuşit să mă obişnuiesc, dar într-o zi, când am ieşit la plimbare, cu gândul să-mi fac nişte cumpărături şi să mai cunosc oraşul cât de cât, era să fac infarct chiar în mijlocu străzii. Toţi locuitorii aveau nişte măşti absolut hidoase pe faţă şi erau îmbrăcaţi în nişte haine mai hidoase decât măştile... parcă jucau toţi într-un film de epocă... dar ei erau doar costumaţi pentru carnaval, după cum aflasem mai târziu, în drum spre următoarea mea destinaţie.

MADRID - oraşul este frumos, are străzi largi, fântâni ecvestre şi statui arteziene. Au şi un palat mare, poate prea mare pentru ei, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt extrem de simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români (sau rromi, n-am înţeles prea bine explicaţia pe care mi-a dat-o recepţionista hotelului în care mă cazasem) Deci n-am avut probleme de comunicare, dar la plecare, am fost extrem de dezamăgit să văd că îmi dispăruse ceasul pe care-l aveam într-unul din buzunarele bagajului, şi rucsacul pe care îl purtam în spate... chiar mă întrebam la un moment dat ce e în neregulă cu spatele meu de nu mă mai doare. Noroc că mi-am găsit portofelul şi actele.

LISABONA - următoarea oprire: chiar însorita Portugalie. Cobor din autocar şi nu-mi pot crede ochilor. Am avut senzaţia că am văzut toate popoarele lumii doar privind 5 minute acest oraş. M-a "fascinat" mozaicul de culturi. Deci dacă vrei să vezi toată lumea şi nu dispui de un buget cât de cât acceptabil, te duci frumuşel la o agenţie de turism şi-ţi iei un pachet turistic către Portugalia. Iar dacă mai eşti şi înalt (aşa cum sunt şi eu - am aproape 1,83m) şi îţi face o deosebită plăcere să stai printre oameni mai mici cu 2-3 capuri decât tine, atunci asta e destinaţia ideală... portughezii seamănă izbitor de mult cu băştinaşii ăia oompa-loompa (vezi "Charlie şi fabrica de ciocolată") - au 1,50 m cu mâinile ridicate, deci ar cam trebui să te simţi în largu tău.

LONDRA - Ziua următoare aterizez în minunata Londră. La propriu, chiar am avut bani de avion aşa că nu mai beli ochii ăia aşa. Doar nu era să ajung înot. În fine... deci da, am avut ocazia să ajung şi aici. Plec de la aeroport, pe o ploaie torenţială care efectiv mi-a stricat toate planurile de culturalizare. Auzisem eo că plouă p-aici cam des.. da nu mă gândeam că o să şi prind acest fenomen al naturii extrem de enervant câteodată, mai ales când ţi s-a furat rucsacu în care aveai umbrela, şapca, şi alte accesorii menite să te apere de ploaie. Oricum, am fost destul de norocos, chiar nu-mi venea să cred ce baftă a dat peste mine, având în vedere că nu am stat decât o săptămână aici şi nu a plouat decât de două ori... prima ploaie a ţinut 3 zile, iar a doua 4 zile... deci n-a fost chiar aşa de rău.

AMSTERDAM - La prima vedere, am zis că am greşit avionu şi în loc să ajung în Amsterdam, am nimerit în Veneţia. Mi-a luat ceva timp să realizez că de fapt sunt unde trebuie să fiu. Am citit pe o pancardă la hotel "Bun venit în Amsterdam - Veneţia Nordului" Deci aveam dreptate pe undeva.. oarecum. Ce pot să zic... un orăşel destul de drăguţ, după părerea mea. Cred că locuitorii nu sunt aşa bogaţi ca restul membrilor UE (şi mă refer la occidentali aici). Au bani numai de biciclete, foarte rar vezi pe cineva dându-se mare în cine ştie ce Merţan, Rolls Royce sau Porsche Carerra GT. Cu toate astea, chiar nu-mi pot explica lipsa banilor la oamenii ăştia: peste tot unde te duci, vezi cluburi şi baruri unde se vând droguri... şi culmea! Sunt legale!

PARIS - după câte îmi aduc aminte de la şcoală, Parisul era capitala Franţei. Cu toate acestea, străzile acestul impunător oraş sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice care nu se îngraşă s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru, care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp. N-am stat prea mult p-aici pentru că nu mi-a permis bugetu.. şi oricum, eo cum mă plictisesc repede şi mă enervează la culme romanţele siropoase, mi-am luat tălpăşiţa destul de repede.

ZURICH - un oraş dedicat în totalitate ciocolatei de cea mai bună calitate, ceasurilor cu o precizie extraordinară, băncilor cu o securitate de nici "Ocean's Fourteen" n-ar putea să le spargă şi sporturilor montane. De când eram mic, am stat cu impresia că Zurich este capitala de drept a Elveţiei, dar am fost profund dezamăgit de profesoara mea de geogravarză care mi-a spulberat visele şi mi-a zis că nu e aşa. Trecând peste... am ajuns aici, mi-am cumpărat o ciocolată amăruie, că na.. doar e de la mama ei, un ceas cu "precizie elveţiană" ca să-l înlocuiesc pe cel "pierdut" la Madrid şi m-am dus pe pârtie să dau şi eo tură cu placa. Având în vedere că n-am înţeles niciodată fizica la şcoală, n-am apreciat bine distanţa dintre mine şi o oarecare donşoară... şi am luat o căzătură exact în cur (ea se ţinea bine..) şi am aterizat pe ceva tare... şi ghici ce era: da, ai dreptate, chiar ceasu meu cu precizie elveţiană. Bineînţeles că n-a scăpat teafăr şi nevătămat... noroc că avea garanţie.

VIENA - fiind cetăţean respectabil al dulcii Românii, când am ajuns aici, am avut strania impresie că pur şi simplu Viena nu este un oraş pe care a-i vrea să-l vizitezi decât dacă ai grave probleme mintale şi eşti înnebunit după curăţenie, perfecţiune şi reguli neîncălcate. Trăind în România şi fiind obişnuit cu fel de fel de lucruri, ajuns aici am constatat cu stupoare că locuitorii acestei capitale sunt iubitori de curăţenie, da o curăţenie d-aia de te dor ochii când mergi pe stradă şi nu vezi nici măcar un rahat de câine pe jos. Oamenii sunt extrem de corecţi, nici măcar n-au nevoie de poliţie sau bodyguarzi, pentru că n-ar îndrăzni să circule fără bilet cu mijloacele de transport în comun. Iarba şi gardurile vii sunt tăiate la milimetru, iar muzica lu Mozart (cine-o mai fi fost şi ăsta, că n-am auzit în viaţa mea de el) răsună din toate cotloanele.

După o săptămână de pierdut vremea şi prin Viena, mă hotărăsc să iau eu frumuşel autocaru către scumpa şi mult iubita mea Românie. Aşa că, într-o frumoasă zi de toamnă, pornesc spre Bucureşti, şi ajung acasă pe seară, cam pe la 9-10 aşa, cu numeroase amintiri de povestit şi la alţii.. oricum, important e că m-am distrat, am trăit o adevărată aventură.. şi dacă nu mi s-ar fi furat ceasu, rucsacu, dacă nu mi-aş fi învineţit bucile pe pârtia din Zurich şi dacă nu aş fi văzut cu ochii mei ce înseamnă un oraş curat şi plin de oameni care trăiesc numai după reguli scrise, n-aş fi fost în stare să apreciez ceea ce am.. o ţară normală, un oraş la fel de normal, că dacă n-ar mai fi manele, sau mai ştiu eo ce altceva ne-am plictisi cu toţii.. şi cum nu suport să trăiesc în rutină, chiar mă bucur că m-am născut în Bucureşti... c-o fi bine, c-o fi rău.. fiecare cu părerile lui.

Jurnalul unui turist - Vacanţă în Australia (part I)

Următoarele întrebări provin de la un potenţial turist care a avut plăcerea să călătoarească în această ţară-continent aflată la celălalt capăt al lumii. Aceste întrebări au fost postate pe blog-ul Fabuloasei, iar răspunsurile sunt cele oferite în realitate de către aceeaşi persoană, care are în mod evident, simţul umorului. Cum cine? EU, căscatule!

Î: Bate vreodată vântul în Australia? Nu am văzut niciodată la tembelizor că ar ploua, deci cum cresc buruienile?
R: Importăm toate "buruienile" aşa cum le numiţi dvs gata crescute, iar după aceea doar stăm prin preajmă şi le privim cum îşi dau duhul

Î: Voi putea vedea vreodată canguri pe stradă?
R: Desigur, şi chiar foarte clar... depinde doar de cât alcool veţi bea

Î: Aş vrea să merg pe jos de la Perth la Sydney. Pot urma şinele de cale ferată?
R: Sigur că puteţi. Sunt numai 5000 km distanţă între cele două oraşe şi întreg drumul este numai deşert. Sfatul meu: luaţi multă apă cu dvs!

Î: Îmi puteţi da câteva informaţii despre cursele de hipopotami din Australia?
R: A-FRI-CA este continentul acela în formă de triunghi din sudul Europei. A-US-TRA-LI-A este insula aceea mare din mijlocul Pacificului care nu are... sau mai bine nu! Sigur, hipootamii se întrec în fiecare marţi noapte în Kings Cross. Veniţi dezbrăcat!

Î: Pot aduce tacâmuri în Australia?
R: De ce? Folosiţi-vă degetele, cum facem şi noi!

Î: Îmi puteţi trimite programul "Corului de Băieţi de la Viena" (Vienna Boys Choir)?
R: Austria este ţara aceea micuţă, învecinată cu Germania, a cărei... sau mai bine nu! Sigur, Vienna Boys Choir cântă în fiecare marţi noapte în Kings Cross, după cursa de hipopotami. Veniţi dezbrăcat!

Î: Am o întrebare despre un animal faimos în Australia, dar i-am uitat numele. Este un fel de urs care trăieşti în copaci.
R: Se numeşte urs căzător (Drop Bear). I se spune aşa deoarece pică din arborii de cauciuc şi mănancă creierul oricui trece pe sub aceştia. Îl puteţi speria stropindu-vă cu urină umană înainte de a ieşi la plimbare

10 motive pentru care te poţi considera un pic mai "ciudat" decât unii locuitori ai României

1. Nu-ţi plac hohotele de râs ale lui Gigi Becali televizate în direct. Românii îl ascultă pe Gigi vorbind despre fotbal, fisc, Coelho, securişti-comunişti, urşi, oi, hahalere, zdrenţe. Gigi e în tot şi în toate!

2. Nu eşti la curent cu evoluţia şuviţei lui Băsescu. Mai mult, ai ratat privilegiul de a fi fost frizerul care i-a retezat-o. Eşti praf...

3. Nu ai plecat niciodată "afară". Nu te-ai dus nici măcar până la Ruse sau Debreţin. N-ai nici măcar un văr de-al treilea plecat în Italia sau Spania. Hal de european ce eşti!

4. Nu ai văzut nici un episod din "Regina". Habar n-ai cine e State sau Roza, sau măcar ce fac ei. Ai trândăvit cu telecomanda în mână, fără să afli că peste noapte, s-au născut vedetele autohtone!

5. Nu ai trimis niciodată un sms la o emisiune "interactivă" unde puteai câştiga o grămadă de bani. Atunci ce nevoie mai ai de telefon mobil dacă nu trimiţi sms-urile unde trebuie?

6. Nu ai cerut iertare nimănui la televizor, nu înţelegi umoru lu Mircea Badea şi nu ai dat niciodată mâna cu Mircea Radu. Nici măcar nu ştii ce număr de înmatriculare are "Caravana Dragostei". Pe ce lume trăieşti?

7. Nu ai fost de vreo doi ani în mall. Încă nu ai aflat că acolo este Mecca teribilismului vestimentar, că e "trendy" să te foieşti înţolit pe scările rulante, chiar dacă nu cumperi nici măcar un nasture? Unde naiba te duci? La bibliotecă?

8. Nu te-ai dus niciodată la un "heir stilist". Tot la frizeria de cartier te tunzi, ca un neica nimeni... Eşti atât de rudimentar!

9. Nu ştii nici măcar un refren din repertoriile lui Nicolae Guţă, n-ai fost niciodată "supărat, Doamne, supărat". N-ai duşmani, n-ai fomei, n-ai maşini, n-ai aur, n-ai necazuri, n-ai oftică, n-ai dansatoare din buric pe masa din bucătărie, nici măcar o piţi cu care să umbli zi de zi. Eşti nasol, gagiule!

10. Nu ţi-ai pus încă termopane, parchet laminat, aer condiţionat, monitor LCD, televizor cu plasmă, jacuzzi. De ce nu locuieşti, dom`le într-o cutie de carton? Hai că-ţi dau ambalaju de la Hummer-u meu!

Dacă o faci, fă-o cu cap!

Te-ai întrebat vreodată cum ar suna reclamele dacă toată lumea ar intra în afaceri cu prezervative? Păi... probabil cam aşa:

Prezervativul PEPSI - Ask for more
Prezervativul DURACELL - durează, durează, durează...

Prezervativul O.B. - nu se mişcă, nu se observă, nu se întâmplă nimic
Prezervativul RED BULL - îţi dau aaaaripi...
Prezervativul NOKIA - Connecting people
Prezervativul SAMSUNG - Everyone's invited
Prezervativul DOVE - cu 1/4 cremă hidratantă
Prezervativul CIF - fără frecare
Prezervativul SUGUS - mesteci şi faci faţă distracţiei
Prezervativul PALL MALL MULTIFILTER - gustul face diferenţa
Prezervativul ANDREEA MARIN - Surprize, surprize!
Prezervativul PHILIPS - Let's make things better!
Prezervativul MIHAELA TATU - de trei ori, femeie!!!
Prezervativul PLENITUDE (L'Oreal-visible results) - renaşte în 8 zile
Prezervativul WELLAFLEX - 24 de ore, volum şi fixare
Prezervativul TOSHIBA - mai subţire nu se poate!
Prezervativul PRINGLES - Once you pop, you can't stop!
Prezervativul ARCTIC - garanţie 3 ani
Prezervativul TEDDY - Teddy are pentru tine fructe, morcovi, vitamine...
Prezervativul CIUC - înc-o dată şi mă duc
Prezervativul LADY SPEEDSTICK - 24 de ore de protecţie care durează
Prezervativul M&M's - Se topeşte în gură
Prezervativul SECRET - suficient de puternic pentru un bărbat, dar creat special pentru o femeie
Prezervativul NIKE - Just do it
Prezervativul CHEVROLET TRUCK - Like a rock
Prezervativul ADIDAS - Impossible is nothing
Prezervativul MOUNTAIN DEW - Do the dew, Mountain Dew
Prezervativul KFC - Finger-lickin' good
Prezervativul MCDONALD'S - I'm lovin' it
Prezervativul LIPTON ICE TEA - Tea can do that
Prezervativul L'OREAL - Pentru că merit!

Kentucky Fried Chicken

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu… când mă gândesc la primu meu job… parcă îmi vine şi acu s-o iau la goană.. sau mă bufneşte râsu de câte îmi amintesc.. sau mă minunez de peste câţi idioţi am dat… că mare ţi-e grădina, Doamne, şi împărăţia şi slava… şi mai ai şi porţile Raiului deschise ca să nu sară proştii gardu… da na, ce să faci.. parcă ne-am plictisi (eu cel puţin, nu ştiu despre voi) dacă n-am mai da peste retarzi d-ăştia.. la urma urmei, îţi înveselesc ziua.. sau în cel mai rău caz.. dacă stai să le asculţi balivernele.. te fac să ajungi la o minunată stare de nevroză.. şi să iei primu obiect care îţi cade în mână şi să le spargi dinţii…

În fine… după cum vă spuneam… am avut şi eu plăcerea (sau norocu sau ghinionu sau cum vreţi să-i spuneţi) să lucrez în incinta "minunatului" restaurant Kentucky Fried Chicken (sau simplu KFC – pronunţie “chei-ef-si”, sau mai nou, cum am mai auzit pe stradă… “ca-ef-si” sau “ca-fe-ce”). Aşa… păi s-o iau cu începutu, nu?

Terminasem şcoala, eram în vacanţă, anu trecut… şi bucurie mare pe mine.. fără şcoală, fără profesori, fără stres, bătăi de cap, etc… şi într-o minunată zi de sâmbătă (Doamne, îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri!!), pe data de 22 iunie, cum stăteam eu în faţa monitorului, ascultam muzica şi chat-uiam, ce idee îmi vine.. ia să intre şi Monica pe ejobs.com şi să-şi facă CV, şi să-şi caute de lucru.. că doar n-o să stea fata toată vara acasă, să ceară bani când vrea să iasă în oraş şi să se plictisească, nu? Aşa.. şi intru ..îmi fac CV, navighez printre numeroasele job-uri disponibile.. şi dau peste KFC.. şi zic.. “hmm.. ia să aplic şi la ăsta, că oricum n-am nimic de pierdut.. şi doar n-o să mă aleagă ăştia chiar pe mine, fiind şi minoră”.. mare prostie de gând ce-am avut.. Şi ce să vezi, asta fiind sâmbătă, lunea următoare primesc un telefon de la o stimabilă doamnă care mă întreabă dacă vreau să mă duc la interviu pentru un post în cadrul firmei.. eu, fericită, nevoie mare, zic: “Da, bineînţeles.. când să vin?” la care ea: “Păi, azi poţi? Pe la 4.. vino în Mall Vitan, ştii unde e KFC-u da? Acolo sus, la etaju 2, chiar lângă McDonald’s”… şi eo, fericită, n`am mai făcut mişto de ea.. că na.. ce era să zic.. “da cucoană, nu-mi mai explica, că ştiu unde e KFC-u în Mall Vitan.. adică totuşi..” Mă rog.. femeia a avut intenţii bune.. Într-un final ajung şi eu acolo.. şi mă postez chiar în faţa uneia dintre case.. şi mă uitam la fetele care erau acolo.. cum iau comenzi.. cum se serveşte.. etc.. şi chiar eram fascinată la momentu respectiv.. acu stau şi mă întreb.. oare ce mă fascinase în halu ăla? Şi, una dintre ele, văzându-mă că stau acolo aşa degeaba, nici nu comand, nici nu vorbesc, doar stăteam şi beleam ochii la ele.. mă întreabă: “te pot ajuta?” La care eo.. trezită parcă din visare.. zic: “a, da, am venit pentru un interviu” şi ea: “păi de ce nu zici, mă, aşa? stai aici degeaba şi nu scoţi o vorbă… stai să mă duc s-o chem pe şefa”

Şi se duce.. pe undeva prin spate p-acolo.. şi-o cheamă pe şefa.. care mă ia frumuşel de o aripă.. şi mă duce la cea mai apropiată masă liberă.. că vrea să mă cunoască mai bine. Eo când am auzit… nu mai puteam.. mă gândeam “mamă, cine ştie ce mă întreabă asta, cine ştie ce s-aşteaptă de la mine.. experienţă în domeniu”.. etc.. mai pe scurt.. aveam emoţii.. simţeam cum mă ia cu călduri… aşa.. şi mă ţine vreo 10 minute, mă descoase (n-ai tu treabă!). Şi după “interogatoriu” îmi zice: “du-te mâine dimineaţă la Romană, că acolo avem sediu.. şi le spui că eşti trimisă de mine.. şi să te bage la training” Zis şi făcut...

Şi după ziua aia de training.. m-au trimis iar acolo.. în Vitan adică.. să fac practică.. să învăţ să umblu cu casele, să învăţ produsele, meniurile, etc… am avut 4 zile de probă.. şi tipa care stătea cu mine.. Veve.. aşa i se zice, că de fapt o cheamă Elena, m-a ajutat enorm.. chiar îi mulţumesc pentru tot.. şi apreciez.. era mândră de mine.. îmi zicea că prind repede.. că aşa e la început.. mă vedea că snt mai aşa.. mai “timidă” şi mă punea să bat pe casă.. şi eo “nu, mă, nu”. Şi ea “hai mă, ce-ai, că până acu ai fost ok.. te-ai descurcat cel mai bine din toate câte au fost.. altele nici după o săptămână nu prindeau.. şi tu din prima zi..” Eh.. ce să mai zică şi ea să mă facă să ies din carapace. Oricum, tot îi mulţumesc.. şi tot m-am înţeles cel mai bine cu ea.. şi dacă citeşte vreodată articolu ăsta.. vreau să ştie că îi MULŢUMESC!!!

Trecând peste sentimentalisme, să vă povestesc despre experienţa mea de acolo.. prin câte am trecut.. şi bune şi rele.. mai mult bune.. adică foarte amuzante..

Într-o zi cu soare (nu, pe bune, chiar era soare afară) când mai prinsesem şi eu cât de cât experienţă şi curaj.. eram mai degajată, mai sigură pe mine, nu mai puneam botu la toate prostiile şi începeam să înţeleg cum stă treaba.. adevăru e că veneau tot felu de oameni.. unii mai "deştepţi", alţii mai cu capsa pusă, alţii mai nu-ştiu-cum, etc.. şi în ziua asta.. vine o tipă.. cu bărba-su, cu plodu.. să comande.. că vrea şi ea un meniu “Chentaci” (ăsta fiind Kentucky) şi un suc fără acid. Şi vine întrebarea mea: “Doriţi Lipton?” (nu de alta, da aveam şi Prigat, şi cum nu precizase, m-am simţit nevoită să întreb) La care ea: “Da, mă, un Lipton FĂRĂ ACID, ce n-ai înţeles?” (a avut grijă să apese pe cuvintele "fără acid" ca să fie sigură că am priceput) Pleacă tipa.. fericită de masa "copioasă" pe care şi-o comandase.. şi bineînţeles că noi eram pe jos de râs... next… un nene mai la 60 de ani aşa.. vine şi zice: “Domnişoară, aveţi suc din ăla cu gaz?” La care eo: “Suc cu gaz??” Şi el: “Da, domnişoară, din ăla cu bule!” Eo ce să mai zic.. mă abţineam să nu mă bufnească râsu.. şi zic: “Păi, da, avem.. Pepsi, Mirinda, SevenUp?” Dana, care desfăcea şerveţele p-acolo pe lângă mine.. râdea pe înfundate şi-mi zicea: “Taci, mă, abţine-te şi zâmbeşte-i omului acolo, fii amabilă!”

Bineînţeles că petarde d astea veneau zilnic.. care vroiau meniuri Chentaci (Kentucky)… da vine unu... pus pe miştouri omu.. că vrea şi el un meniu de 8 crispy “straips” sau “stripsis” face cică: “dă-mi şi mie nişte stripsis d-alea să văd şi eo cum snt” dar-ar dracii în ea de engleză... că noi nu mai ştim nici să vorbeşte româneşte.

Deci chiar n-aveam când să mă plictisesc acolo.. doar să mă enervez.. că veneau tot felu de handicapaţi şi idiocretbili şi aveau pretenţii şi mai ştiu eo ce.. şi fiind şi obosită.. şi stresată.. şi vai de capu meu.. îţi dai seama.. în fine.. Plus că se mai nimerea câteodată să vină câte unii care aveau comenzi de vreo 2-3 milioane… da aştia cel puţin erau oameni normali.. sau câte unii care aveau liste.. că nu ţineau minte.. şi prima dată când a venit unu d-ăsta cu lista scrisă de acasa.. mă bufnise râsu.. că mi-am adus aminte că o trimisesem odată pe mama la "mec" să-mi ia salată şi cartofi şi nu mai ştiu ce.. mă rog.. avea ea drum p-acolo.. n-am trimis-o eo aşa de florile cucului.. şi face cică: “păi scrie frate pe hârtie ce vrei, că eo nu ştiu să pronunţ toate prostiile alea pe care le vrei tu!”

La vreo două-trei săptămâni după asta… mă duc eo fericită nevoie mare la muncă.. chiar nu mai ştiu de ce.. oricum.. ideea e că eram super fericită.. şi mă simţeam bine.. chiar nu concepeam să mi se întâmple ceva care să-mi strice ziua mea perfectă… mare greşeală.. ajung la muncă.. mă schimb.. intru pe casă.. n-aveam treabă.. la un moment dat.. se termina sosurile.. şi îi zic eo lu Blându (un coleg, cred că ţi-ai dat seama ) să-mi aducă sosuri.. şi el batman-batman.. că n-are timp.. mă rog.. mă duc chiar eu după sosuri cu toate că Veve îmi zisese să nu plec de acolo... din nou.. mare greşeală.. proastă sincronizare.. tocmai se dăduse cu mopu p-acolo şi era podeaua umedă.. şi eo repezită cum snt aşa de fel.. mă grăbeam.. şi ghici ce s-a întâmplat.. a alunecat Monica şi a făcut o acrobaţie de toată frumuseţea.. şi a aterizat în fund, ca să nu zic cur… şi culmea.. căzusem chiar în faţa lu George (alt coleg).. nu că mi-ar fi păsat.. da aşa.. ca fapt divers.. mă rog, nu mai contează.. ideea e că am rămas vreo 5 minute acolo jos.. până să realizez ce păţisem de fapt. Şi vine şefa la mine, mă ajută să mă ridic, mă scutură, şi mă încurajează.. “hai lasă, mă, că îţi trece pân te măriţi!” şi după faza asta.. râdeam ca proasta şi mă întrebam: “cât de prost să fii frate să cazi?” eh.. se mai întâmplă şi la case mai mari.. şi mai făceau şi alea mişto de mine p-acolo.. “waii, Moni, ai căzut tu în faţa lu George? şi nu te-a prins? nu ţi-a amortizat el căderea?” “mda.. de parcă el altă treabă n-avea decât să-mi uşureze mie impactu cu solu" vine şi replica mea… Oricum.. m-am ales cu o vânătaie de toată frumuseţea pe buca dreaptă.. şi-mi aduc aminte că m-a durut cam o săptămână după asta… şi nici nu mai puteam să stau jos. Stăteam pe o parte.. şi am ţinut-o într-un mişto cam tot atâta timp dacă nu chiar mai mult.. şi acu când îmi aduc aminte, mă bufneşte râsu.. De parcă n-au mai căzut oameni. Poate nu ca mine.. adică sigur nu ca mine poate doar Blându, Ignat şi Mădălina. Şi toţi din aceeaşi cauză: fucking wet floor!

Şi ar mai fi şi altele.. da cred că aş putea să scriu un roman cu tot ce am păţit acolo... un adevărat bestseller.. da vouă v-am împărtăşit doar esenţa!

Noua monedă

Nu vi se pare că, de la o vreme, pastila sau lama Orbit a devenit moneda de 1 mie sau de 3 mii de lei? Mie aşa mi se pare... pentru că dacă restu pe care tre să-l primesc e sub 5 mii de lei, mă trezesc cu guma în braţe, fără să mă mai întrebe nimeni dacă măcar mestec gumă...

Azi am fost până la magazinu din colţ pentru ceva cumpărături... mi-am luat o ciocolată, un lipton de zmeură şi nişte biscuiţi. Total: 9,9 RON. Dau suta şi... mă rog... nu sunt genu care să stea să aştepte rest o mie de lei, dar de data asta chiar vroiam să i-o coc vânzătoarei cu pricina. Aşa că... mă uitam la ea... se mişca cu viteza melcului turbat, în speranţa că plec şi las mia...

Eo, nimic! Băgasem biscuiţii în buzunar, ca să pot să ţin mai bine sticla de lipton şi ciocolata... mă uitam la ea şi îmi aşteptam restu. La care ea: "Ştii, n-am o mie!" Şi-mi întinde o pastilă Orbit. Eo nu mă lăsam mai prejos, ştiind prea bine ce va urma: "Da nu îmi daţi mai bine o pastilă Mentos?" Şi replica vine: "Păi aia e două mii!"


Aşa că scot din buzunar o altă pastilă Orbit (primită cu o seară înainte), i-o întind şi-i cer o pastilă Mentos, că eo vreau Mentos, nu Orbit... şi oricum nu conta că nici după Mentos nu prea mă omor... ideea e că, dacă Orbit a devenit monedă, vreau să circule în ambele direcţii, nu numai de la vânzătoare la clienţi...

Aia deja îşi căuta fălcile pe jos... căscase la mine nişte ochi ca de melc: "Păi..." La care eo: "Păi ce? Adică mie îmi daţi rest Orbit, dar dacă vi-l dau înapoi, nu mai e bun?" Se lăsase o linişte profundă. Se consulta cu colegele din priviri. "În cazu ăsta nu-mi mai daţi rest la sută, daţi-mi numai pastile de Orbit!" îmi continuam eo discursu. După semnele de aprobare primite, ia pastila mea de Orbit şi-mi dă un Mentos. Am luat Mentos-ul fericită şi mi-am văzut de drum. Cred că data viitoare o să încerc să obţin o bomboană Rafaello.

O zi obişnuită

Sunt la şcoală, stau în bancă
Şi-ncerc să traduc un text în greacă
Plictiseala vreau să-mi treacă
Iar dirigu rău ne seacă

Nu-nţeleg ce vrea să spună
Dar unii îi cântă-n strună
Aşa că... ce şanse am?
Mai bine mă uit pe geam

Şi ce zăresc?
O gaşcă de băieţi privesc
Cum joacă fotbal ne-ncetat
Şi chiar cred că-ncep să-i plac

Glumeam, nu mai visa
Vroiam doar să-mi iasă rima
Îmi place să-mi trăiesc viaţa
Ascultă ce-ţi spune creaţa

Stau şi mă gândesc
La tot ce îmi doresc
Şi pe loc realizez
Că nu vreau doar să visez

În ritm de rap şi de hip-hop
Mă gândesc ce vreau să fac
Dansuri, desene şi rime
Ca să-ţi aminteşti de mine

Simptome de beţie

Simptom: Picioare reci şi umede
Cauza: Paharul tău e înclinat sub un unghi incorect
Soluţie: Întoarce paharul; încearcă să faci asta astfel încât partea deschisă să fie îndreptată în sus

Simptom: Picioare calde şi umede
Cauza: Ei... asta e... te-ai pişat pe tine
Soluţie: Du-te şi usucă-te la cea mai apropiată toaletă

Simptom: Nu mai vine berea pe care ai cerut-o de juma de oră
Cauza: Tejgheaua e în spatele tău
Soluţie: Întoarce-te; berea ta e acolo cu siguranţă

Simptom: Peretele din faţa ta este plin de lumini
Cauza: Probabil ai căzut pe spate
Soluţie: Poziţionează-ţi corpul la 90 de grade de sol

Simptom: Gura îţi e plină de chiştoace
Cauza: Ai căzut cu nasul în scrumieră
Soluţie: Scoate-le şi clăteşte-ţi gura cu o duşcă de gin tonic

Simptom: Vederea tulbure
Cauza: Te uiţi printr-un pahar gol
Soluţie: Mai cere un rând din băutura ta preferată

Simptom: Se deplasează solul sub picioarele tale
Cauza: Doi bodyguarzi te scot din local
Soluţie: Întreabă-i măcar unde te duc

Simptom: Reflexii multiple ale unei feţe te privesc din apă
Cauza: Eşti la veceu, încercând să vomiţi
Soluţie: Bagă-ţi degetul pe gât

Simptom: Oamenii din jurul tău vorbesc şi au un ecou misterios
Cauza: Ţi-ai pus paharul la ureche
Soluţie: Încearcă să mai faci pe prostu

Simptom: Ringul se cam deplasează, oamenii din jur sunt îmbrăcaţi în alb, iar muzica e cam monotonă
Cauza: Eşti într-o ambulanţă
Soluţie: Nu mişca! Posibilă comă alcoolică!

Simptom: Tatăl tău are un aer cam ciudat, iar fraţii te privesc perplex
Cauza: Ai greşit casa
Soluţie: Întreabă-i dacă nu cumva ştiu unde e casa ta

Simptom: Un spot enorm de discotecă de orbeşte
Cauza: Eşti întins pe spate şi s-a făcut deja ziuă
Soluţie: O cafea şi o "picătură" mică, ca să-ţi revii...


Eşti beţiv atunci când...
1. Ai discuţii în cotradictoriu cu obiectele din jur şi mai şi pierzi
2. Trebuie să te ţii de asfalt ca să nu cazi de pe trotuar
3. Doctorul tău găseşte sânge în alcool la analize
4. Scaunul de la veceu se loveşte repetat şi cu înverşunare de capu tău
5. Ajungi să crezi că alcoolul este una din grupele de alimente
6. 24 de ore pe zi, 24 de beri într-o ladă - coincidenţă? S-o crezi tu!
7. Două mâini şi doar o gură - asta chiar că e o problemă cu băutura
8. Vezi mai bine dacă ţii un ochi închis
9. Nenorocita aia de parcare s-a mutat mai încolo cât erai tu la cârciumă
10. Pe tovarăşii tăi îi cheamă Tuborg şi Heineken
11. Ţânţarii încep să zboare aiurea după ce te înţeapă pe tine
12. Te trezeşti în dormitor, chiloţii sunt în baie, adormi imbrăcat...
13. Toată cârciuma te salută când intri
14. Ai impresia că cele patru grupe de alimente sunt cofeina, alcoolu, drogurile şi femeile
15. Pisica vecinului devine tot mai apetisantă pe zi ce trece...
16. Nu-ţi recunoşti nevasta decât dacă te uiţi la ea printr-un fund de pahar