Cât m-am ţinut să nu mă "laud" că am mâna în ghips! Şi uite că n-am reuşit! Nu-mi era de ajuns că ştie juma de cartier şi alţii care m-au mai văzut prin oraş da nu mă cunoşteau.. trebuia să ştie şi prietenii virtuali cu care mă mai conversez pe net! Ei, şi ce? De parcă n-a mai avut lumea mâini, picioare în ghips.. oi fi eu prima.. în fine, n-am stat să dramatizez problema.. prea mult! Am încercat să văd jumătatea plină a paharului.
Nu mai contează cum mi-am rupt mâna, nu? Adică, oricum nu despre asta vroiam să scriu articolu ăsta.. ci despre ce am păţit în astea 3 săptămâni cât am fost invalidă [nu incapabilă, din fericire!]. Apropo, sâmbătă scap de el.. adică am speranţa şi convingerea că chiar o să scap de el [scuzaţi cacofonia, a fost pur intenţionată].
Revenind la subiect, să vă spun ce am păţit odată, adică acu vreo 2 săptămâni. Mă duceam prin parc sau să caut un cadou.. nu mai ştiu exact. Şi trebuia să iau metrou'. Nimic neobişnuit până aici. Ajung eu într-un final să-mi iau cartelă şi m-am mai chinuit vreo 5 minute să-mi bag banii în portofel.. că na, având doar o mână în folosinţă, lucrurile nu sunt chiar aşa uşor de făcut precum par.. mai ales când eram învăţată să-mi folosesc amândouă mâinile pentru orice făceam, şi nu numai una, care culmea, era şi stânga. Deci puteţi să vă închipuiţi. Reuşesc să-mi bag banii în portofel.. portofelu în geantă.. mi-am închis şi geanta.. am atins o performanţă! Partea proastă a fost când a trebuit să introduc cartela în minunatu aparat de taxat de la metrou. Şi nu ştiu ce mi-a luat atât, chiar nu pot să concep! M-am chinuit alte 5 minute ..fără niciun rezultat bineînţeles.. am pierdut şi metrou' în timpu ăsta.. Pân' la urmă, vine un bodyguard la mine şi-mi zice "Hai domnişoară, vino încoa la mine, să te ajut! Dă-mi cartela! Nu de alta, da n-am cheia de la uşa aia pentru oameni cu nevoi speciale.. să fi trecut pe acolo, că în niciun caz nu eşti în stare să sari peste drăciile astea!" Când am auzit, îmi picaseră plombele. Adică ce, eu nu sunt în stare să folosesc o amărâtă de cartelă? Chiar aşa incapabilă am ajuns?
S-a chinuit şi el încă vreo 5 minute.. pân la urmă a ajuns la concluzia că aparatu e defect.. şi n-a avut destulă minte să încerce la altele.. mi-a zis pur şi simplu: "Hai treci p-aici" La care eu: "Asta ce vrea să însemne, că am permis pentru handicapaţi?" Şi l-a bufnit râsu: "N-am vrut să insinuez aşa ceva.. sau să te fac să te simţi prost.." Şi eu i-am întors-o frumos şi elegant: "Staţi liniştit, nu mă simt prost deloc.. chiar o să mă aşez în metrou pe unul din locurile pentru persoanele cu probleme.. ca să fie tacâmu complet!"
La replica asta, deja râdea şi lumea din juru nostru.. şi femeile de la ghişeu.. Iar eu am reuşit încă o dată să fac haz de necaz şi să nu las o problemă "minoră" să-mi strice buna dispoziţie [şi zic minoră ..că putea fi şi mai rău, să nu mai ies nici măcar din casă ca să fac mişto de o întâmplare ca asta..]
Aşa că am ajuns din nou la vorbele lu' Shakespeare: "Totu-i bine când se termină cu bine!"
Revenind la subiect, să vă spun ce am păţit odată, adică acu vreo 2 săptămâni. Mă duceam prin parc sau să caut un cadou.. nu mai ştiu exact. Şi trebuia să iau metrou'. Nimic neobişnuit până aici. Ajung eu într-un final să-mi iau cartelă şi m-am mai chinuit vreo 5 minute să-mi bag banii în portofel.. că na, având doar o mână în folosinţă, lucrurile nu sunt chiar aşa uşor de făcut precum par.. mai ales când eram învăţată să-mi folosesc amândouă mâinile pentru orice făceam, şi nu numai una, care culmea, era şi stânga. Deci puteţi să vă închipuiţi. Reuşesc să-mi bag banii în portofel.. portofelu în geantă.. mi-am închis şi geanta.. am atins o performanţă! Partea proastă a fost când a trebuit să introduc cartela în minunatu aparat de taxat de la metrou. Şi nu ştiu ce mi-a luat atât, chiar nu pot să concep! M-am chinuit alte 5 minute ..fără niciun rezultat bineînţeles.. am pierdut şi metrou' în timpu ăsta.. Pân' la urmă, vine un bodyguard la mine şi-mi zice "Hai domnişoară, vino încoa la mine, să te ajut! Dă-mi cartela! Nu de alta, da n-am cheia de la uşa aia pentru oameni cu nevoi speciale.. să fi trecut pe acolo, că în niciun caz nu eşti în stare să sari peste drăciile astea!" Când am auzit, îmi picaseră plombele. Adică ce, eu nu sunt în stare să folosesc o amărâtă de cartelă? Chiar aşa incapabilă am ajuns?S-a chinuit şi el încă vreo 5 minute.. pân la urmă a ajuns la concluzia că aparatu e defect.. şi n-a avut destulă minte să încerce la altele.. mi-a zis pur şi simplu: "Hai treci p-aici" La care eu: "Asta ce vrea să însemne, că am permis pentru handicapaţi?" Şi l-a bufnit râsu: "N-am vrut să insinuez aşa ceva.. sau să te fac să te simţi prost.." Şi eu i-am întors-o frumos şi elegant: "Staţi liniştit, nu mă simt prost deloc.. chiar o să mă aşez în metrou pe unul din locurile pentru persoanele cu probleme.. ca să fie tacâmu complet!"
La replica asta, deja râdea şi lumea din juru nostru.. şi femeile de la ghişeu.. Iar eu am reuşit încă o dată să fac haz de necaz şi să nu las o problemă "minoră" să-mi strice buna dispoziţie [şi zic minoră ..că putea fi şi mai rău, să nu mai ies nici măcar din casă ca să fac mişto de o întâmplare ca asta..]Aşa că am ajuns din nou la vorbele lu' Shakespeare: "Totu-i bine când se termină cu bine!"
:)) se mai întâmplă....un coleg al meu şi-a rupt mâna chiar cu 2 zile înainte de teza de la matematica.Şi totuşi a venit la teză(era mâna dreaptă)în felul ăsta învăţăm sa folosim şi mâna stângă.;)
RăspundețiȘtergeremamaa, ce amintiri:)) acum cativa (multi) ani mi-am rupt mana dreapta, rezulta, m-am ales cu un ghips. M-am impacat cu ideea dupa cateva picioare date doctorului (mica si nebuna:))). Peste cateva zile, incercam sa ma catar pe o chestie in forma de scara dintr-un parc - surpriza!- mana stanga nu m-a ajutat prea mult, am cazut si mi-am rupt piciorul.. Am fost "fericita" posesoare a doua ghipsuri..
RăspundețiȘtergerePeste cateva luni aveam sa-mi sparg si capul, dar asta nu mai conteaza:))
omg :-o
RăspundețiȘtergeredeci tu esti mai nebuna ca mine, fato! asta e clar :-o si eu care ma gandeam ca e totu bine.. si chiar am avut noroc..
ideea e ca eu m-am si potolit.. da nu pentru mult timp.. stai sa ma vad cu mana in functiune iarasi.. cine stie ce-mi mai trece prin cap sa fac..
poate de data asta o sa am inspiratia sa ma si opresc la timp.. inainte sa devin pilaf :))
Ce-ai facut, fata? Iti rupsesi branca? Poate lansezi o noua moda, le vezi pe astea pe strada cu ghips in loc de bratari.
RăspundețiȘtergere:))) sa stii ca exact la asta ma si gandeam..
RăspundețiȘtergerechiar vorbeam cu colegele mele.. deci sa vezi.. ghipsu' este noul accesoriu toamna/iarna '09-'10 :))