Capsula timpului

Din rubrica Confesiunile unei adolescente

Există momente în viaţă când pur şi simplu mi-aş dori să opresc timpul în loc. Sunt momente care merită păstrate cât mai mult timp, sau mai bine zis, merită pur şi simplu să fie imortalizate... ca atunci când mă simt împlinită, când am tot ce îmi doresc, când simt că pot muta munţii din loc fără să depun prea mult efort. Sunt clipe când îl am lângă mine pe cel pe care îl iubesc din toată inima, când dorm cu capul pe pieptul lui, când îi simt răsuflarea caldă, iar el mă ţine în braţe ca şi cum n-ar mai vrea să-mi dea drumul vreodată. Atunci simt că lumea e a mea. Nu mai percep nimic din ce se întâmplă în jurul meu. Şi totuşi, realizez mai devreme sau mai târziu că nu am absolut nicio putere să opresc trecerea timpului, oricât de mult mi-aş dori asta.

A few hours left 'til the sun's gonna rise

Tomorrow will come and it's time to realise

Our love has finished forever...

How I wish to come with you

How I wish we make it through

Ce frumos ar fi să existe o pastilă care să aibă ca efect oprirea timpului pentru cel care o înghite. Nu pentru totdeauna, măcar pentru o perioadă rezonabilă. Să nu stai să te gândeşti că mai sunt câteva ore până vine dimineaţa şi trebuie să te trezeşti la realitate din visul tău preafrumos care n-ai mai vrea să se termine. Gândeşte-te cum ar fi să vezi că lumea îşi continuă drumul, fără ca măcar să observe lipsa ta. Ceasurile nu mai ticăie, nu mai ai sentimentul ciudat că ai întârziat undeva sau că trebuie să ajungi nu ştiu unde că te aşteaptă nu ştiu cine. Ştii că eşti doar tu, şi doar tu contezi. Eşti acolo unde vrei să fii, singurul loc în care ai sentimentul de apartenenţă, ca şi cum ar trebui să fii mereu acolo, să nu mai pleci niciodată. Alături de persoana pe care o iubeşti şi care te iubeşte.

Just one last dance

Before we say goodbye

When we sway and turn around, around, around

It's like the first time

Just one more chance

Hold me tight and keep me warm

'Cause the night is getting cold

And I don't know where I belong

Şi totuşi, visul se termină la un moment dat. Pentru că nimic nu e permanent. Trebuie doar să înveţi să trăieşti clipa la maxim, să trăieşti ca şi cum ai muri a doua zi, să nu te gândeşti la consecinţe şi cel mai important, să nu regreţi nimic din ceea ce faci. Pentru că la urma urmei, ce ai făcut a fost exact ceea ce ai vrut. Deci nu ai timp de regrete. E un sentiment aparte când visele tale devin realitate, chiar şi pentru o perioadă prea scurtă de timp. Eu mă mulţumesc cu faptul că măcar au devenit realitate. Şi dacă nu pot avea mai mult, cel puţin am primit ceea ce îmi doream. Chiar dacă nu în totalitate. Câteodată trebuie să te mulţumeşti cu puţin pentru a primi mai mult.

But I know... tomorrow I'll lose the one I love

There's no way to come with you

It's the only thing to do