Tresare în somn, se trezeşte brusc, se simţea transpirat, broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte. Se uită pe geam, se luminase deja de ziuă. În casă era încă întuneric, o linişte mormântală, locul ei în pat era gol. Oare nu era mai devreme lângă el? N-o ţinea în braţe? Nu dormea cu capul pe pieptul lui? Sau visase? Ce se întâmpla de fapt?
Se ridică din pat, îşi trage pe el pantalonii de trening şi tricoul albastru. Rămâne blocat câteva secunde. Tricoul mirosea frumos. Nu fusese ea îmbrăcată cu el? Nu, n-avea cum... şi totuşi, parfumul ei, mirosul pielii ei, rămăseseră impregnate în el. Nu mai ştia, nu mai conştientiza, era totul confuz. S-a dus în bucătărie să-şi facă o cafea să se mai trezească, poate după aceea va înţelege ce se întâmplase. Şi dacă nu se întâmplase nimic? Dacă totul era în imaginaţia lui? De ce încă se mai gândeşte la ea? De ce o visează? Oare mintea îi juca feste? Mintea da, inima nu ar putea să-i facă una ca asta. Inima îi spune sigur că o iubeşte şi că nu o poate uita oricât de mult mintea încearcă să-i dovedească contrariul.
Mirosul de cafea s-a răspândit în toată casa. A ieşit pe balcon şi şi-a aprins o ţigară. Se gândea la noaptea trecută. Încerca să-şi amintească ce se petrecuse cu adevărat.
Ştiu sigur că a fost aici, nu sunt nebun! Cum se poate să fie doar un vis? Era ea, aşa cum o ştiu, la fel de tandră şi pasională ca întotdeauna. Nu s-a schimbat nimic. O iubesc ca un nebun, i-am spus asta. Şi ştiu că şi ea mă iubeşte. Nu există urmă de îndoială. Dar când a plecat? Nici măcar nu am simţit când s-a ridicat de lângă mine.... Şi totuşi, uite-mă cum stau singur şi mă gândesc la lucruri care poate nu s-au întâmplat. Înseamnă că a fost într-adevăr doar un vis. Părea atât de real.. chiar mi-aş fi dorit să fie lângă mine. Ea nu ştie cât de mult înseamnă pentru mine. Mereu mi-am ascuns sentimentele faţă de ea şi am rănit-o. De ce am făcut asta? De ce n-am putut să renunţ la orgoliu? De ce am ascultat ce mi-au zis alţii? De ce n-am luptat pentru ea? De ce încă mă gândesc la ea? De ce o banală melodie difuzată la radio îmi aduce aminte de ea? De ce mă simt atât de bine când mă atinge, când mă sărută, când mă mângâie? De ce spun că nu o vreau înapoi când ea e de fapt tot ce vreau de la viaţă? Aş vrea să o uit, nu mai suport tortura asta. Îmi pătrunde prea mult în suflet, în minte, în gânduri... încerc să mă îndepărtez de ea, dar se apropie tot mai mult de mine. De ce o văd pe ea în tipa cu care sunt? De ce când mă uit la ea, văd de fapt buclele ei şi ochii verzi care m-au fermecat din prima zi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu