Ultima primă zi de şcoală

Păi da.. chiar aşa, dacă stai să gândeşti logic, chiar a fost ultima primă zi de şcoală pe care am trăit-o. Sunt a 12-a, la vară dau bacu.. şi o să scap în sfârşit de profesori irascibili şi insuportabili, colegi fiţoşi şi cu nasu pe sus ..şi zile interminabile de stat în bancă şi citit sau completat integrame.. că na, de plictiseală, faci şi pe dracu în patru.

Şi când mă gândesc că o să trebuiască să mă trezesc în fiecare zi pe la 6 juma' dimineaţa ca să fiu la 8 la liceu, deja mă avertizează capu că o ia razna sau corpu că îl încearcă o uşoară creştere a temperaturii. În fine.. eu obişnuită să mă trezesc după 12 pm, imaginează-ţi dacă o să ajung vreodată la prima oră! Dar să nu vorbim despre asta tocmai acum... sunt optimistă oricum, până la vară o să reuşesc să mă trezesc şi eu la timp ca să fiu prezentă la ora 8 în clasă.. fresh şi gata de acumulat noi cunoştinţe de care n-o să am nevoie decât câteva ore cât dau examenu sau nici măcar atât.. şi bineînţeles că oraru a fost făcut în aşa fel încât să fie în fiecare zi primele ore materii pe care le am doar o dată pe săptămână ca să mă facă să ajung.. că doar n-o să întârzii sau să n-ajung deloc în cel mai rău caz.. cică!

Şi chiar n-aveam de gând să mă duc azi.. da' pân la urmă am zis că na.. ce-am de pierdut.. doar nu mi-o cădea coada că mă duc să fac mişto de boboci sau să mai râd de dirigu.. sau orice altă activitate care mă făcea să mă simt bine în anii trecuţi. Bineînţeles că în drum spre liceu, n-am avut nicio şansă să găsesc stradă sau trotuar liber. Peste tot unde mă uitam, vedeam copii însoţiţi de părinţi, bunici, căţei, purcei.. şi toţi erau "înarmaţi" cu buchete imense de flori pentru "doamne", diriginte, directoare, etc. Chiar mă gândeam: "Doamne, deci eu din clasa a 4a n-am mai fost cu flori în prima zi de şcoală.." şi alţii nici nu concep să se ducă cu mâna goală la profesoare.

În fine, ajung şi la şcoală. Nici nu apuc să intru bine pe poartă, că sunt întâmpinată de feţe mai mult sau mai puţin cunoscute.. boboci sau foşti colegi.. inconfundabilii rockeri cu pletele negre în vânt şi tricourile cu Metallica.. cocalarii cu gulerele la cămaşă ridicate de ziceai că sunt clonele lu' Dracula, cu ghiulurile strălucind în lumina soarelui de dimineaţă şi cu manelele date la maxim pe telefonul mobil ca să vadă lumea că au cu ce.. piţipoancele machiate de ziceai că cine ştie unde se duc, cu tona de fond de ten pe faţă de parcă era tencuiala de pe casa lu mamaia de la ţară, cu ochii puternic conturaţi şi cu buzele date cu gloss mai mult decât ar fi fost necesar, asigurându-le astfel un look soios, dar totodată "cul" în rându' masculilor feroce care roiau în jurul lor ca muştele în juru' mierii, şi la glumele cărora râdeau zgomotos de răsuna toată curtea şcolii.

Şi ar mai fi fost şi alţii, pe care nu i-am observat.. poate din cauză că erau eclipsaţi oarecum de asemenea prezenţe scenice, oameni normali.. care aveau lucruri mai bune de făcute decât să se dea în spectacol.. sau cărora pur şi simplu nu le păsa!

Şi ca să închei frumos această "memorabilă" zi.. trebuia să păţesc eu ceva, că altfel nu se putea! M-am dus cu Sabin până la magazin să luăm ceva de băut că ni se făcuse sete.. şi tocmai ieşeau 2 tipi, la care unu dintre ei se trezeşte să comenteze: "uite mă, ăştia cred că sunt boboci!" Nu că m-ar fi deranjat prea tare.. da totuşi.. nu cred că mai arăt cum arătam acu 3 ani când chiar eram boboacă! Şi el nici atât! Dar.. ca să vedem partea bună a lucrurilor, ne gâdilaseră puţin orgoliile.. să părem mai tineri decât suntem de fapt.. e ceva!