Ştampila buclucaşă

După luptele seculare purtate între candidaţii la preşedinţie, după vorbele grele pe care şi le-au aruncat în public unu' altuia Băse şi Crinuţ, după sumele impresionante aruncate pe campaniile electorale, fluturaşi, pungi de plastic, brichete şi alte mărunţişuri care mai de care mai nefolositoare, a venit şi ziua mult aşteptată.

Sărbătoare mare a fost ieri. Nu religioasă. Ca oricare alta, o duminică obişnuită, dar totuşi ...specială. Mergeam pe stradă şi mă împiedicam la fiecare doi metri de băbuţele care şi-au scos paltoanele din tinereţe de la naftalină şi de bătrâneii care le însoţeau, îmbrăcaţi la 4 ace, purtând pălăriile de fetru din vremurile bune şi pantofii lustruiţi înnobilaţi prin învechire. Nu era greu să-ţi dai seama încotro se îndreptau.
Mergeau cu pas domol, dar hotărât... spre urne. Alegerile prezidenţiale din 2009 i-au convins pe toţi românii cu drept de vot să vină să-şi exprime opţiunile. În drum spre urne, românul s-a mai oprit să mai schimbe o vorbă, două cu vecinii.

N-am fost personal acolo, dar din câte am auzit, la secţiile de votare a fost o aventură în toată puterea cuvântului. Ştampilele au constituit o veritabilă probă de foc. Păreau confecţionate de copiii de la Cenaclul "Mâini (ne)Îndemânatice", în mare grabă. Şi, ori nu se uscase lipiciul bine, ori se terminase. Cui nu-i rămânea tuşul în palme, se alegea aproape sigur cu ..cauciucul ştampilei lipit de buletin. Sau, şi mai rău, aceasta dispărea ca măgaru' în ceaţă.
O fi fost făcătură? Sau poate o nouă găselniţă de fraudare a alegerilor aceste ştampile buclucaşe? Românii, însă, au votat cu hotărâre. S-au înghesuit. Au aşteptat ore în şir la cozi interminabile, au pus în urne buletine cu speranţe, buletine în care şi-au îngropat amărăciunea, deziluziile, şomajul şi facturile neplătite. Apoi au plecat acasă, au stat lipiţi de televizor, aşteptând cu sufletul la gură să vadă dacă votul lor a contat.
Şi uite aşa, a trecut românul proba ...ştampilei!