Punct şi de la capăt

S-a mai dus un an. Oare când o fi trecut? Nici nu pot să-mi dau seama, dar încet-încet conştientizez că e, totuşi, adevărat... a trecut pe lângă mine, sau mai bine zis, prin mine. A fost un an greu, în care am făcut cunoştinţă cu unele sentimente şi trăiri pe care nu mă credeam în stare să le deţin, sau dacă le aveam, nu eram sigură că sunt aşa de puternice. Am râs din tot sufletul, am fost fericită încât credeam că pot muta munţii din loc, zâmbetul meu orbea pe oricine îl privea, ochii mei radiau şi scânteiau de fericire. Dar, cum momentele fericite alternează cu cele nefericite, am cunoscut şi suferinţa, am învăţat ce înseamnă să fii părăsit fără un motiv concret, am învăţat că lacrimile sunt singurele care îmi înmoaie inima şi îmi purifică vederea. Da, am plâns, sunt om, doar! Nu pot fi fericită mereu. Iar ca să fii fericit, trebuie să ştii ce înseamnă suferinţa, pentru că abia atunci vei fi recunoscător când vei putea spune din toată inima: "am tot ce vreau, sunt cel mai fericit om de pe pământ!" Şi m-am hotărât să las trecutul în urmă, mort şi îngropat, undeva în adâncul sufletului şi să nu mai iasă niciodată la iveală. Aşadar, anul care tocmai a trecut, nu este pentru mine decât un capitol încheiat din cartea ce vreau poate să mi-o scriu singură.

Anul acesta vreau să iau totul de la capăt. Să uit de tot, prin tot ce am trecut, să las totul în urmă fără vreo urmă de remuşcare. Vreau să fie un nou început pentru mine. Vreau să-mi descopăr un nou eu, pentru că pe cel vechi l-am omorât azi-noapte. Vreau să găsesc puterea să merg înainte fără a arunca vreo privire înapoi măcar, să-mi trăiesc prezentul şi să mă gândesc foarte puţin la viitor. Uneori, deciziile spontane sunt cele mai bune. Am fost la pământ, dar m-am ridicat. M-am scuturat de praf şi am mers mai departe. Poate e mai bine... să trec prin toate astea, pentru că numai aşa voi învăţa ce înseamnă viaţa şi voi aduna experienţă.

Iar acum, asemenea unei păsări phoenix, renasc din propria-mi cenuşă, mai puternică decât am fost înainte şi cu mai multă poftă de viaţă decât am avut vreodată.