30 decembrie 2009

Tot ce am iubit


Zâmbeşti firav, nu mai ai putere
Nu poţi să îi dai inimii ceea ce-ţi cere
Şi timpul trece greu, dar parcă stă pe loc
Singurătatea nu-i frumoasă deloc
Clipele se duc, nu se mai întorc
Dar pozele rămân la final

Şi ce final trist, ce gol!
Câtă durere poate fi într-un singur om!
Să îţi scoţi inima ai vrea dac-ai putea
Când te înţeapă adânc, tu vrei să scapi de ea
Nimic nu poate trece atât de uşor
Şi te vezi iarăşi plângând în dormitor
Vrei să uiţi totul, dar derulezi filmul înapoi
Şi-ţi aminteşti de vremurile când eraţi doar voi
Cerul dac-ar putea, ştiu că te-ar ajuta
Ţi-ar da cadou ce nu are altcineva
Te rog măcar deschide ochii, priveşte!
Inima mea e lângă tine acum şi îţi vorbeşte

Tot ce am iubit, am pierdut
Şi plâng iar ...lacrimi primesc în dar

Am vrut să fie totul bine, m-am străduit
Chiar nu poţi spune că n-ai simţit că te-am iubit
Şi clipele frumoase avute împreună
În fiecare zi parcă era altă aventură
Când mă îmbătam cu parfumul tău bun
De care îmi e dor şi acum

Nu pot să cred că am pierdut
Şi doare mult când vorbesc numai la trecut
Vreau totul înapoi, cum a fost mereu
Să nu mai fie niciodată greu
Nu pot să-mi dau seama cum s-a întâmplat
Dar fără un cuvânt, de tine m-ai îndepărtat
Mă gândesc mereu, nu numai uneori
Zilele cu tine pentru mine-s sărbători
Aş vrea să ştiu dacă fac bine sau rău
Că mă abţin cu greu să formez numărul tău
Încă ţin la tine, ţi-am mai spus, şi nu o dată
Dacă nu mă crezi tu, măcar lumea să o facă

Tot ce am iubit, am pierdut
Şi plâng iar ...lacrimi primesc în dar

Visezi cu ochii deschişi sau nici nu ştii
Te uiţi pe geam nu ştii dacă-i noapte sau zi
Nu vrei să ştii nimic, ce se vorbeşte
Nu mai vrei să ştii nici cine te priveşte
Ştiu ce simţi acum, ştiu că nu mă crezi
Dar poate în timp ai să vezi

Inima ta a devenit brusc nepăsătoare
Şi simt cum dragostea încet moare
Ştiu că pare imposibil, dar e real
Doare mai tare decât patul de spital
Nesiguranţă, sinceritate şi lacrimi multe
Atât primim din momentele petrecute
Ai vrea să fie cineva, să-ţi dea curaj,
Să te aşeze în pat şi să-ţi spună că-i un miraj
Încerc să fiu cum trebuie să fiu
Poate te vei întoarce sau e prea târziu
Sunt întrebări... nu, nu sunt răspunsuri
Şi poate până la sfârşit o să rămânem singuri

Tot ce am iubit, am pierdut
Şi plâng iar ...lacrimi primesc în dar

3 comentarii:

  1. Foarte frumos...Asa cum iti spuneam,pacat ca momentele frumoase sunt doar un proiect imaginar irealizabil.Fi tare si lasa ochii sa vada doar frumuseatea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos...m-ai lasat cam fara cuvinte...La multi ani, toate cele bune, multa sanatate, fericire si impliniri alaturi cei dragi Zmeurica:)

    RăspundețiȘtergere