În stânga stă Trecutul, se aşează frumos în dreptul sufletului şi-l umple de amintiri. În dreapta stă Prezentul, iar în faţă ar trebui să stea Viitorul. În spate mă am pe mine. Mă privesc şi din stânga, şi din dreapta, dar niciodată din faţă.
Se mai rătăcesc prin încăpere şi Dorinţa, Iertarea, Speranţa, Regretul, Iubirea şi Teama. Mă hotărăsc să le pun în ordine, să nu mai plutească în sală de capul lor. Aşez Regretul în stânga, consider că mai bine spun "mi-a părut rău" decât "îmi pare rău", îi explic şi rămâne acolo unde îl pun. Aşez în dreapta mea Teama, îi spun că am nevoie de ea chiar acum, că trebuie să fiu atentă la ce decizii iau, ca nu cumva Regretul să îşi schimbe poziţia. Mă înţelege şi se asează în dreapta. Pun Iertarea în spate, am nevoie de ea cu mine, am nevoie să mă iert şi să iert. Îi convine poziţia, aşa că acceptă. Aşez Speranţa în faţă şi, ca să nu o las singură, îi alătur şi Dorinta. Consider că fac un cuplu reuşit şi ele mă aprobă.
Rămâne Iubirea... şi, cum nu ştiu unde să o aşez, o rog să aştepte la uşă şi, din când în când, să ciocăne să vadă dacă i-am găsit vreun loc. Iubirea se revoltă. Îmi spune că e sătula de aşteptat şi că atâta timp cât i-am luat şi Speranţa şi am aşezat-o în altă parte, ea nu mă mai crede. Îi promit că îi voi face loc şi îmi aminteşte că am mai spus asta, dar că Teama a câştigat mereu în faţa ei. Văzând atitudinea Iubirii, Dorinţa, adică prima fărâmă de iubire începe să se agite şi să o susţină tacit. Se mută din stânga în dreapta şi mă dă peste cap. O rog să înceteze, dar nu îi pasă… se aşează într-un final în capul meu. Ochii încep să nu mă mai asculte, Dorinţa e mai puternică…
Văzându-mă învinsă, încep toate să mă doboare. Regretul vine în dreapta şi mă ceartă. Deja îmi pare rău că am avut Teama lângă mine în trecut. Iubirea intră căci aşa se întâmplă de câte ori Dorinţa creşte, iar a mea crescuse suficient cât să îşi ia zborul. Iertarea e singura care rămâne la locul ei şi îmi şopteşte:
"Iartă-te că nu le-ai aşezat cum trebuie, lasă-le să se aşeze singure şi mai fă două locuri în lumea ta mică şi plină de vise… găseşte-i loc Suferinţei, căci Dorinţa s-a aşezat greşit, Iubirea e neîmpărtăşită şi Durerea e doar a ta. Priveşte-l bine cum pleacă cu Dorinţa ta şi obişnuieşte-te cu gândul că ţi-a stat şi-n stânga, şi în dreapta, şi în spate, şi va fi şi-n faţă… iar după ce vei plânge suficient, fă loc Resemnării , căci dupa ea, toate se vor aşeza la locurile lor!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu