Mă enervează...

...oamenii care vin la cursuri doar de dragu’ de a fi în bancă şi încep să se plângă ba că s-au plictisit, ba că le e foame, ba că le e somn, ba mai ştiu eu ce. Frate, nu sunt obligată să te ascult şi să te compătimesc! Dacă ţi-e somn sau n-ai chef, poţi pur şi simplu să stai acasă, nu să vii să le mai umpli şi altora capu’ cu „problemele” tale existenţiale. Am şi eu problemele mele, sincer chiar nu am de gând să le împărtăşesc şi pe ale tale, nu pentru că n-aş vrea, dar sincer, când cineva îţi spune problemele lui, el se descarcă şi pe tine te încarcă cu energie negativă. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, chiar îmi place să discut despre una, despre alta, dar când cineva vine şi îţi povesteşte de 5-6 ori pe zi aceeaşi problemă căreia nu-i găseşte rezolvare, deja devine stresant.

...tipii care te agaţă pe stradă fără pic de jenă şi cu cele mai banale replici. Pe lângă asta, mai întâi stau şi te studiază din cap până în picioare, să vadă cum eşti îmbrăcată şi cât de bine ţi se mulează pe sâni tricoul pe care tocmai ţi l-ai cumpărat. Dacă mai ai şi colanţi pe tine, fii sigură că o să-şi sucească gâtul pentru a-ţi admira şi posteriorul, fără să le pară rău dacă mai târziu ajung la farmacie să-şi cumpere un gel pentru entorse, sau mai rău, poate la spital. Mereu am admirat subtilitatea la un bărbat. Adică, e ok să te uiţi la o tipă pe care o vezi pe stradă, să-i zâmbeşti, să-i vezi reacţia. Dar dacă te întinzi la glume nesărate, replici de agăţat care mai de care mai neinspirate şi priviri insistente, deja ai mers prea departe.

...lumea care cere ţigări. Mă nene, înţeleg, o dată de milă, o dată de silă, da’ totuşi, nu-ţi face abonament. Dacă eşti fumător, cumpără-ţi, frate, ţigări! Nu mai cere în stânga şi în dreapta! Nu ai, nu fumezi! Bine că m-am lăsat de fumat! Vorba aia, şi cu plămânii curaţi, şi cu banii în buzunar!

...un băiat care se desparte de o fată şi la 2-3 zile se combină cu alta, cică „să o uite mai repede pe fosta”. Pur şi simplu mă seacă genu’ ăsta de persoane. Nu există aşa ceva... atitudinea asta e mai mult ghidată de orgoliu, parcă să-i facă în ciudă fostei, să-i arate ce mare Casanova e el şi că poate avea orice femeie la orice oră din zi şi din noapte şi asta mult mai repede decât ar putea-o face ea. După toate balivernele pe care i le-a îndrugat, după toate declaraţiile pe care (nu) i le-a făcut şi după imensa dragoste (ne)mărturisită, se gândeşte el că ar fi mai bine să se despartă de ea, oricum nu simţea nimic pentru ea, şi oricum nu era zâna pe care credea că o întâlnise.

...ipocrizia, minciuna, falsitatea. Nu mă suporţi, evită-mă! Nu mă băga în seamă! Decât să-mi vorbeşti în scârbă şi să te uiţi la mine de parcă aş fi o specie de viermi nedescoperită de oamenii de ştiinţă, care posedă toate "calităţile" nevertebratelor, mai bine mă ignori!

...oamenii care zâmbesc tot timpul. E ceva suspect la ei, mai ales când îi văd cu un rânjet larg pe faţă de parcă ar fi făcut reclame la Colgate toată viaţa lor. Cum să zâmbeşti, mă nene, atât? La un moment dat, devii fals. Oare ei chiar nu au probleme? Nu mai au zile proaste? Toate merg atât de bine încât nu merită să se încrunte nici măcar pentru câteva secunde?

...să aştept ceva sau pe cineva. Cred că ăsta e şi motivu' pentru care întârzii aproape tot timpul, indiferent unde m-aş duce. De ce să stau să aştept eu? Mai bine să mă aştepte alţii!

...lumea care mă critică înainte să mă cunoască. Am întâlnit fel şi fel de oameni, unii mai deschişi la minte, alţii mai puţin. Unii m-au acceptat aşa cum sunt, ceilalţi s-au prefăcut un timp, după care şi-au dat seama că nu au nicio treabă cu mine, şi nici eu cu ei. Alţii nici măcar nu s-au obosit să mă cunoască cu adevărat, dar pretind că m-au citit în doar câteva minute/ore/zile câte au petrecut alături de mine şi deja afirmă că sunt nu ştiu cum.

...bârfitorii. Întotdeauna am fost de părere că dacă am ceva de spus, prefer să-i spun persoanei respective verde în faţă ce mă deranjează. Nu să stau să îi spun lu' X şi lu' Y ce cred eu despre Z. Acelaşi lucru aştept şi de la cei din jurul meu. De cele mai multe ori, sinceritatea de care dau dovadă în majoritatea timpului, e pur şi simplu... al dracului de usturătoare!

...oamenii care cred că le ştiu pe toate şi vor mereu să aibă ultimul cuvânt. Hello, mai sunt şi eu pe aici! Chiar nu se poate să aveţi voi ultimul cuvânt. Mai am şi eu ceva de spus. Şi chiar nu am de gând să-mi înghit limba şi să-mi muşc buzele doar pentru că lu' X-ulescu nu-i convine să fie contrazis.