Vreau să te găsesc...

Draga mea,

Astăzi dimineaţă când te-ai trezit din somn eram lângă patul tău, în lumina soarelui, care ţi-a inundat camera. Am sperat în acel moment că îmi vei spune cum se cuvine: "Bună dimineaţa!", dar n-ai făcut-o. M-am gândit că poate era prea devreme şi de aceea nu ai putut vedea. Am încercat să-ţi atrag atenţia când, grăbită, ai deschis uşa şi ai plecat. Ţi-am sărutat obrajii cu boarea dimineţii, am revărsat asupra ta mireasma dulce şi parfumată a florilor, ţi-am murmurat o melodie de dragoste prin gingaşul ciripit al păsărelelor.
Mai târziu, peste zi, te-am privit duios, mergând preocupată şi discutând aprins cu cei care te întâlneai. Ah, cât aş fi vrut să schimbi şi cu Mine câteva cuvinte, dar ai trecut pe lângă Mine grăbind pasul, fără să Mă bagi în seamă.
După-amiază, fiindcă era cald, ţi-am trimis o ploaie înviorătoare şi ţi-am strălucit fiecare picătură de ploaie. Am strigat din Ceruri cu glas de tunet, doar, doar Mă vei auzi cumva. Zadarnic. Apoi, ţi-am pictat un curcubeu fermecător în mijlocul norilor Mei şi Mi-am zis: "Cu siguranţă Mă va vedea!", dar n-ai făcut-o... nu M-ai vazut.

Seara, la sfârşitul zilei, ţi-am trimis un minunat apus de soare, crezând că Mă vei privi. Te-am căutat atât de mult cu privirea miilor de stele strălucitoare, nădăjduind că Mă vei vedea şi că îţi vei întoarce privirea spre Mine, dar am rămas întristat de nepăsarea ta şi de data aceasta.
În sfârşit, noaptea... la culcarea ta, am revărsat peste tine lumina lunii, ca să-ţi amintesc că nu te pot uita. Am sperat ca măcar acum să-Mi vorbeşti.. acum înainte de a adormi, dar ai tăcut si de data asta.. şi nu Mi-ai spus niciun cuvânt. M-a durut purtatea ta, totuşi am continuat să stau la căpătâiul tău, trist, spunându-mi că a doua zi dimineaţă îmi vei observa prezenţa şi îmi vei acorda puţină atenţie.
Astfel am continuat să Mă descopăr prin tot felul de căi şi procedee, sperând că într-un final Mă vei dori şi vei hotarî să fii cu Mine, să fiu păstorul tău. Eu pot să-ţi port de grijă ca nimeni altul, să te păzesc şi să te călăuzesc în siguranţă. Dragostea Mea pentru tine este mai adânca decât marea şi mai înaltă decât cerurile. Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea. Vreau să Mi te dăruieşti şi am atâtea să-ţi spun şi să-ţi împărtăşesc.
Nu Mă poţi respinge! Vino-ţi în fire şi întoarce-te la Mine, ca să te pot binecuvânta şi să-ţi asigur o viaţă nouă, trăita în pace şi în linişte deplină! Pentru binele tău, te rog să-Mi răspunzi cât mai curând cu o inimă larg deschisă!

Al tău prieten bun, care te iubeşte,
Iisus Hristos

Goana după inel

Este o dimineaţă rece şi ploioasă de octombrie. Puţin cam prea frig pentru perioada asta. Dar personajul nu lasă o simplă ploaie să-i strice planurile. Aşa că se îmbracă agale, se încalţă cu greu, îşi deschide umbrela şi pleacă spre şcoală prin ploaia care nu dădea semne să se oprească. Iar vântul care bătea din ce în ce mai tare, îi confirma teoria. Personajul, pe nume Monica, ajunge în sfârşit la metrou. Aşteaptă vreo 10 minute, după care apare şi metroul în staţie. Peste aproximativ 15 minute, "suspecta" se află deja la Piaţa Unirii. Coboară din metrou cu greu şi încearcă să se strecoare prin mulţime. Urcă scările, iar ceva îi atrage atenţia: era băiatu' cu ringu' care face prezenţa în fiecare dimineaţă. Mulţimea din faţa ei se îmbulzeşte imediat peste teancu' de ziare, că doar erau moca, ce mama lor.. şi mai-mai să-l omoare pe bietu' băiat, care săracu' n-avea nicio vină că nu avea mai multe ziare să mulţumească toată suflarea omenească la prima oră a dimineţii. Şi, bineînţeles, că şi fata noastră vroia să apuce un ziar, aşa că îşi întindea gâtu' şi mâinile peste lumea care se îngrămădea acolo de parcă se dădeau covrigi gratis, nu ziare.. cel puţin ăia ţin de foame, nu ca ziaru' pe care îl răsfoieşti puţin, vezi că nu e nimic interesant şi în cel mai bun caz, citeşti horoscopu' care şi ăla cred că e făcut la o cinzeacă de vodcă sau de rom.. nu de alta, da e scris la vrăjeală, sunt sigură.. niciodată nu se potriveşte!

În fine, ideea era că.. frate, ăştia sunt în stare să se ia la bătaie pe nişte ziare care oricum nu conţin nimic interesant (cu toate că mai găseşti şi articole mai de Doamne-ajută, da' nu întotdeauna) şi am ajuns la concluzia că e risipă de hârtie şi de tuş, iar tipografiile consumă energia aiurea ca să publice toate prostiile.. da bine, având în vedere "că-i moca, bre" la ce să m-aştept.. vorba aia, mulţumeşte-te cu ce ai!
Şi da, iar am luat-o pe arătură.. am reuşit să apuc şi eu un ziar într-un final, fără să scap necălcată pe adidaşii mei albi imaculaţi proaspăt spălaţi cu o seară înainte din păcate. Şi m-am abţinut eroic să nu scot nişte vorbe "de dulce" aşa la prima oră.. mi-am muşcat limba şi am plecat mai departe, că oricum întârziasem la prima oră. Şi chiar nu merita efortu' să m-apuc să mă cert cu toţi ţăranii de la Piaţa Unirii DOAR pentru un amărât de "ring", fără de care sigur aş fi supravieţuit în ziua respectivă.. da' aşa ca fapt divers..

Scurt şi la obiect

1. Care este lucrul pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
Caracterul.. aşa temperamentală şi impulsivă cum sunt, îmi place de mine. Dacă nu eu, atunci cine? Mă uit în oglindă şi zic: "Mă bucur că sunt eu şi nu tu!"

2. Primul film care îţi vine în minte acum?
"Criminal Minds".. mă întreb oare dacă merită osteneala să-mi pierd vremea uitându-mă la 7 sezoane.. da' deja am downloadat 3 sezoane, aşa că, poate merită!

3. Ce ai desenat ultima oară?
Desenez de obicei din lipsă de ocupaţie, de plictiseală, mai ales în ore.. ar trebui să-mi vezi caietu' de istorie.. e plin de "notiţe" (ăsta de mai jos e caietu' de română)

4. De câte ori ai spus “te urăsc”?
De câteva ori.. şi de fiecare dată a fost la nervi.. şi de atunci încerc să număr până la 10 şi să mă gândesc de un milion de ori înainte să izbucnesc

5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Cu Otilia Mărculescu.. sunt o adevărată enigmă.. chiar de neînţeles

6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Nu încerca niciodată să înţelegi ce-i în capu' altora!

7. Descrie în cinci cuvinte o persoană dragă ţie
Şaten, ochi căprui, responsabil, încrezător

8. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
"Depăşind orice obstacol"

Moment de respiro (1)

Mă uitam aseară la Ghost Whisperer, serialu' ăla cu Melinda, tipa care poate vorbi cu morţii şi pe care îi ajută să treacă dincolo. Şi într-unul din episoade, era melodia asta, care mi-a plăcut la nebunie.. şi pe care m-am gândit să o postez aici pentru un moment de respiro... so, enjoy!

O inimă care la doi se împarte

"În vis, este după-amiază târziu, iar umbrele se măresc din ce în ce mai mult pe peluza verde. Avem o casă mare şi veche, cu mulţi copaci.. este o stropitoare pe peluză. Eu mă legăn într-un hamac, lăsandu-mă în voie, într-o după-amiază de duminică. Tu stai pe o pătură aşezată pe iarbă, bând cea mai rece şi cea mai dulce limonadă. Nu din aceea făcută din prafuri care se vinde la pliculeţe. Nu... o limonadă adevărată! Din lămâi proaspăt stoarse, cu zahăr adevărat şi cu multe cuburi de gheaţă. Avem un băieţel stând lângă noi. Este cel mai special băieţel din lume. Sunt nori mari şi pufoşi pe cer. Nu avem unde să mergem.. n-avem nimic de făcut. Doar stăm acolo, vorbind despre nimicuri. Despre cum trec momentele plăcute. Ne amintim de toate locurile pe care le-am vizitat.. şi facem o listă cu cele unde vrem să mergem..." (Love.Lies.Bleeding.2008)

Aşa începe unul din filmele care i-a captivat, film pe care l-au văzut împreună într-o după-amiază ploioasă de duminică.. stând îmbrăţişaţi, pentru ca apoi să adoarmă fermecaţi de Brian Geraghty şi Jenna Dewan.. sau poate doar de mângâierile şi parfumul lor. Stăteau în pat, la căldură, ascultând ploaia care stropea geamul cu picături din ce în ce mai mari şi vântul care sufla cu putere, îndoind crengile copacilor...


Ca doi copii, erau aproape unul de celălalt, protejându-se.. şi nu numai atunci, în momentul acela. Ci mereu. Ştiau că împreună vor putea să învingă toate greutăţile şi să treacă peste toate obstacolele care aveau să le iasă în cale. Erau puternici, luptau unul pentru celălalt. Gândurile le zburau departe. Şi vorbeau, îşi făceau planuri, visau... şi la urma urmei, de ce n-ar fi făcut-o? Visele nu le puteau fi furate de nimeni. Puteau îndrăzni să viseze. Au învăţat că orice război e mai uşor în doi.. ei, doi copii care visează la soare după ploi, două suflete rătăcite printre speranţe, îşi împărtăşeau sentimentele ţinându-se în braţe.


Se iubeau, dar lumea era invidioasă. Au încercat să nu dea atenţie răutăţilor de zi cu zi pe care le întâmpinau. Simţeau că aripile le sunt tăiate, dar nu s-au dat bătuţi. Sentimenetele lor erau sincere, se iubeau cu adevărat, aşa că au făcut tot posibilul să uite cele întâmplate. Ca doi copii, ei din când în când se mai certau.. şi tot ca doi copii ei se împăcau. Aveau momente când simţeau că nu mai pot să ajungă până la nori. Dar, împreună, au reuşit să vadă din nou lumina soarelui din zori, după o noapte rece care le-a dat fiori.

Mult zgomot pentru nimic

Nu credeam că o să ajung să scriu despre aşa ceva. Dar, oficial, simt că nu mai pot, nu mai rezist! Peste tot unde mă duc, aud mereu aceeaşi tâmpită discuţie. Cu şi despre BAC. Deci m-am săturat! Nu înţeleg de ce se face atâta vâlvă pe tema asta. La urma urmei, e DOAR un examen. Îl iei.. bine, bravo, felicitări, mergi mai departe. Nu-l iei.. îl mai dai o dată în toamnă. Nu-l iei nici atunci, îl dai la anu' în vară. Şi tot aşa, până îl iei.

Ce optimistă sunt! Şi modestă, n-am ce zice. Nu, da acu pe bune. Mi-a făcut profa de română capu calendar. Pardon, rectific.. ne-a făcut, mie şi colegilor mei. Se stresează ea mai mult ca noi. Frate, la urma urmei, suntem şi noi conştienţi că avem bacu, da dacă atât ne duce bibilica.. ce să facem? Eu una n-am pretenţii.. nu vreau să iau 9 şi 10.. poate doar la geografie, că e mândria mea, ce naiba. În rest, mă mulţumesc şi cu 7-8 sincer. Şi mă enervează că alţii vor să-mi bage cartea în cap cu pumnu' ..că tot ca mine fac, şi tot cât o să vreau eu o să învăţ.. aşa că, lăsaţi-o mai moale, stresaţilor!

Şi într-o zi mă enervasem în aşa hal, că am început să fac o criză de nervi, să plâng şi să fac ca toţi dracii, că vezi doamne, eu nu iau bacu. La oral adică, la română, că nu ştiu să vorbesc, că o să am emoţii, că n-o să ştiu ce să zic, bla bla. Pân' la urmă mi-am revenit şi mi-am zis că na, ce-o fi, o fi. Doar n-oi fi eu prima şi ultima care pică bacu. Da acu' pe bune, cu aşa profesori handicapaţi şi tâmpiţi, ce să faci? Mai mult mă sperie, decât să mă liniştească! În loc să mă încurajeze, îmi zic ei dinainte cât e dracu de negru. Poate chiar nu mă interesează! Eu poate îl văd în nuanţe..

Cea mai trăznită zi!

Te plictiseşti? Cauţi ceva care să te distreze? Am eu ceva pentru tine.. dar mai întâi, îţi dau un sfat! Ţine-te bine de scaun să nu cumva să cazi de pe el râzând în hohote!

Aşa funcţionează:
1. Completezi rândurile de la 1 la 16
2. Scrie exact ce-ţi vine în minte pe moment
3. Nu sta să te gândeşti prea mult la un răspuns
4. Foloseşte cuvintele pentru a umple spaţiile goale din textul de mai jos
5. Distracţie plăcută!

Mai jos, sunt răspunsurile mele! Încearcă şi tu jocu' şi vezi ce iese! Eu m-am amuzat copios când am citit rezultatul final!

1) Verb la infinitv care are legătură cu sportul: A DANSA
2) Adjectiv: OBOSIT
3) Numele prietenului tău: SABIN
4) O culoare: PORTOCALIU
5) Produs cosmetic: RIMEL
6) Fel de mâncare: CRISPY STRIPS
7) Obiect de îmbrăcăminte: BLUGI
8) Număr între 1 şi 12: 7
9) Mijloc de transport/vehicul: PORSCHE CARRERA GT
10) Clădire/locaţie: TAJ MAHAL
11) Verb: A MÂNGÂIA
12) Parte a corpului: COAPSĂ
13) Ceva ce îţi doreşti de ziua ta: TEQUILA
14) Animal: TIGRU
15) Numele unui star: EMINEM
16) Obiect: PREZERVATIV

Eşti în parc pentru a dansa (1). Chiar când tu, total obosită (2), vrei să faci o pauză, apare de după colţ Sabin (3). Te complimentează, apropo de cât de portocalie (4) este pielea ta şi îţi cere un rimel (5). Refuzi politicos şi propui să mergeţi împreună să mâncaţi crispy strips (6). Înainte de asta, totuşi, ai să te îmbraci repede cu blugi (7). Şapte (8) ore mai târziu, prietenul tău te aşteaptă în faţa casei cu un Porsche Carrera GT (9). Mergeţi la Taj Mahal (10). Acolo el începe să te mângâie (11). Văzându-te visătoare, prietenul tău îţi pune cu grijă mâna pe coapse (12). Zâmbitor, scoate din buzunarul de la pantaloni o sticlă de tequila (13) şi îţi agaţă mândru cadoul în jurul gâtului. Deodată, vă taie calea un tigru (14). "Ăsta e Eminem (15)!", strigă prietenul tău. Îşi scrie repede numărul de telefon pe un prezervativ (16) şi îţi pune respectivul obiect în mână. Apoi dispare cu animalul sub braţ. Rămâi înmărmurită şi te gândeşti: "Ce întâlnire nebună!"

Aproape o şoaptă

Pe măsură ce creşti, realizezi că până şi persoana care nu trebuia să te dezamăgească, probabil o va face. Vei avea inima frântă cel puţin o dată. Iar când o vei mai păţi, va fi din ce în ce mai rău. Vei frânge şi tu inimi, aşa că adu-ţi aminte cum era când sufereai. Şi gândeşte-te de zece ori înainte de a face un lucru.. vorba croitorului: "măsoară de trei ori, taie o dată!" Te vei certa cu cel mai bun prieten. Îţi vei învinui noul iubit pentru greşelile pe care le-a făcut predecesorul său. Vei plânge pentru că timpul trece prea repede. Şi, poate, vei pierde pe cineva drag.

Vorbe dulci sunt uşor de spus. Lucruri drăguţe sunt uşor de cumpărat. Dar oameni de treabă şi în care poţi avea încredere sunt mai greu de găsit.
Viaţa se termină când tu încetezi să visezi. Speranţa moare când tu încetezi să crezi. Dragostea se termină când încetezi să mai ţii la persoana respectivă. Prietenia se sfârşeşte când nu mai există comunicare.
Aşa că împarte şi bune, şi rele cu cine crezi că merită şi îţi este prieten. Iubeşte fără condiţii, ca şi când nu ai fi avut niciodată inima frântă. Vorbeşte fără intenţii sau pentru a lăsa cine ştie ce impresii. Dăruieşte fără să ai un motiv anume. Învaţă să ţii la cineva fără a avea un motiv anume sau fără a-ţi cere explicaţii pentru asta. Căci toate acestea sunt inima adevăratei prietenii!

Aşa că, profită din plin! Trăieşte fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima! Nu te gândi la viitor.. nu dezgropa trecutul.. trăieşte prezentul! Râzi mult! Fă-ţi o mulţime de poze astfel încât în zilele când te vei simţi singur, să te uiţi la ele şi să realizezi ce oameni minunaţi ai, de fapt, lângă tine! Cumpără-ţi ceva care te face fericit, chiar dacă nu ai neapărat nevoie de el.. doar simplul fapt că ţi-l doreşti, ar trebui să te motiveze să nu mai stai pe gânduri.
Uită supărările! Lasă deoparte regretele! Pentru că pentru fiecare şaizeci de secunde cât stai supărat, pierzi un minut din viaţă, pe care nu ţi-l mai poate da nimeni înapoi!

Ce-i prea mult, strică!

Britney Spears Lyrics

Niciodată nu poţi fi destul de precaut. Aşa obişnuieşte mama să-mi zică de fiecare dată când fac vreo prostie. Sau mai multe. La rând. Şi nu-mi dau seama. Sau poate că da, dar nu-mi pasă. Şi la urma urmei, de ce mi-ar păsa? Da, ştiu, sunt o iresponsabilă, mi s-a mai spus! Şi nu e vorba că fac în ambiţie sau doar ca să-i enervez pe cei din jur cu câte ceva. Pur şi simplu, îmi place să risc, îmi place să-mi trăiesc viaţa fără să mă gândesc prea mult la ziua de mâine. Trăiesc prezentu' ...nu mă gândesc la viitor, iar trecutu' îl las în urmă. Problema e că nu toată lumea gândeşte ca mine. Nici părinţii, nici prietenii, nici iubitu' ..şi vor să mă protejeze de "lupul cel rău" şi de "realitatea crudă". Dar câteodată, simt că mă sufocă cu atâta protecţie. Simt că nu mai pot să respir. Şi m-am cam săturat. Vreau să văd viaţa aşa cum e, bună sau rea. Nu mă ajută cu nimic dacă mi se ascund lucruri sau mi se interzice să fac cine ştie ce doar pentru că "nu e bine". Dar ei o ţin una şi bună că de ce să mă lovesc singură de probleme când pot să stau frumuşel în banca mea şi să evit totul.
Trebuie să fac greseli, să învăţ din ele, să mă descopăr pe mine... ce-mi poate pielea, care-mi sunt limitele... ce ar trebui să fac cu viaţa mea. De unde să ştiu ce e bine şi ce nu, dacă ceilalţi mi le servesc direct pe tavă şi-mi spun mereu: "nu face aia.. nu face asta.. nu e bine.. eu am trecut prin asta şi ştiu cum e.. îţi vreau doar binele.. nu vreau să păţeşti şi tu ce am păţit eu.." Sau altele gen: "nu ţi-am spus unele lucruri doar pentru că am vrut să te protejez!" sau "nu ştiam că poate fi altfel.. nu vroiam sa suferi iar!"etc.
Nu-mi place să trăiesc în basme, şi nici să-mi construiesc o lume plină de unicorni fermecaţi, prinţi cu stele în frunte şi finaluri fericite. Dacă stau să judec la rece, chiar nu există finaluri fericite decât în filmele americane cu oameni care şi-au găsit "jumătatea" sau mai ştiu eu ce alte porcării hollywood-iene. Adică, hai să fim serioşi! O viaţă fericită, fără necazuri, fără griji, fără certuri şi supărări.. şi mereu cu zâmbetul pe buze? N-am auzit de aşa ceva! Şi nici n-o să aud vreodată.
Eu una, m-aş plictisi să am parte de aceleaşi lucruri mereu sau să mănânc lapte şi miere în fiecare zi. M-aş sătura la un moment dat. Vreau să gust şi alte arome, nu numai dulce. Poate nu-mi place să mănânc dulce. S-a gândit cineva la asta? Poate îmi place mâncarea picantă cu sos extra iute.
Şi să nu se înţeleagă greşit. Îmi pare bine şi mă bucur că există persoane pe care mă pot baza la nevoie.. dar câteodată mai am nevoie de singurătate.. de momente în care vreau să fiu singură.. fără să fie cineva lângă mine să-mi reproşeze când greşesc cu replica nemuritoare: "vezi? ţi-am zis eu!" Şi tocmai de asta vreau sa fiu lăsată în pace. Adică apreciez un sfat pe care-l primesc de la cineva care chiar merită, dar asta nu înseamnă că o să-l şi urmez.