Ce-i prea mult, strică!

Britney Spears Lyrics

Niciodată nu poţi fi destul de precaut. Aşa obişnuieşte mama să-mi zică de fiecare dată când fac vreo prostie. Sau mai multe. La rând. Şi nu-mi dau seama. Sau poate că da, dar nu-mi pasă. Şi la urma urmei, de ce mi-ar păsa? Da, ştiu, sunt o iresponsabilă, mi s-a mai spus! Şi nu e vorba că fac în ambiţie sau doar ca să-i enervez pe cei din jur cu câte ceva. Pur şi simplu, îmi place să risc, îmi place să-mi trăiesc viaţa fără să mă gândesc prea mult la ziua de mâine. Trăiesc prezentu' ...nu mă gândesc la viitor, iar trecutu' îl las în urmă. Problema e că nu toată lumea gândeşte ca mine. Nici părinţii, nici prietenii, nici iubitu' ..şi vor să mă protejeze de "lupul cel rău" şi de "realitatea crudă". Dar câteodată, simt că mă sufocă cu atâta protecţie. Simt că nu mai pot să respir. Şi m-am cam săturat. Vreau să văd viaţa aşa cum e, bună sau rea. Nu mă ajută cu nimic dacă mi se ascund lucruri sau mi se interzice să fac cine ştie ce doar pentru că "nu e bine". Dar ei o ţin una şi bună că de ce să mă lovesc singură de probleme când pot să stau frumuşel în banca mea şi să evit totul.
Trebuie să fac greseli, să învăţ din ele, să mă descopăr pe mine... ce-mi poate pielea, care-mi sunt limitele... ce ar trebui să fac cu viaţa mea. De unde să ştiu ce e bine şi ce nu, dacă ceilalţi mi le servesc direct pe tavă şi-mi spun mereu: "nu face aia.. nu face asta.. nu e bine.. eu am trecut prin asta şi ştiu cum e.. îţi vreau doar binele.. nu vreau să păţeşti şi tu ce am păţit eu.." Sau altele gen: "nu ţi-am spus unele lucruri doar pentru că am vrut să te protejez!" sau "nu ştiam că poate fi altfel.. nu vroiam sa suferi iar!"etc.
Nu-mi place să trăiesc în basme, şi nici să-mi construiesc o lume plină de unicorni fermecaţi, prinţi cu stele în frunte şi finaluri fericite. Dacă stau să judec la rece, chiar nu există finaluri fericite decât în filmele americane cu oameni care şi-au găsit "jumătatea" sau mai ştiu eu ce alte porcării hollywood-iene. Adică, hai să fim serioşi! O viaţă fericită, fără necazuri, fără griji, fără certuri şi supărări.. şi mereu cu zâmbetul pe buze? N-am auzit de aşa ceva! Şi nici n-o să aud vreodată.
Eu una, m-aş plictisi să am parte de aceleaşi lucruri mereu sau să mănânc lapte şi miere în fiecare zi. M-aş sătura la un moment dat. Vreau să gust şi alte arome, nu numai dulce. Poate nu-mi place să mănânc dulce. S-a gândit cineva la asta? Poate îmi place mâncarea picantă cu sos extra iute.
Şi să nu se înţeleagă greşit. Îmi pare bine şi mă bucur că există persoane pe care mă pot baza la nevoie.. dar câteodată mai am nevoie de singurătate.. de momente în care vreau să fiu singură.. fără să fie cineva lângă mine să-mi reproşeze când greşesc cu replica nemuritoare: "vezi? ţi-am zis eu!" Şi tocmai de asta vreau sa fiu lăsată în pace. Adică apreciez un sfat pe care-l primesc de la cineva care chiar merită, dar asta nu înseamnă că o să-l şi urmez.