Goana după inel

Este o dimineaţă rece şi ploioasă de octombrie. Puţin cam prea frig pentru perioada asta. Dar personajul nu lasă o simplă ploaie să-i strice planurile. Aşa că se îmbracă agale, se încalţă cu greu, îşi deschide umbrela şi pleacă spre şcoală prin ploaia care nu dădea semne să se oprească. Iar vântul care bătea din ce în ce mai tare, îi confirma teoria. Personajul, pe nume Monica, ajunge în sfârşit la metrou. Aşteaptă vreo 10 minute, după care apare şi metroul în staţie. Peste aproximativ 15 minute, "suspecta" se află deja la Piaţa Unirii. Coboară din metrou cu greu şi încearcă să se strecoare prin mulţime. Urcă scările, iar ceva îi atrage atenţia: era băiatu' cu ringu' care face prezenţa în fiecare dimineaţă. Mulţimea din faţa ei se îmbulzeşte imediat peste teancu' de ziare, că doar erau moca, ce mama lor.. şi mai-mai să-l omoare pe bietu' băiat, care săracu' n-avea nicio vină că nu avea mai multe ziare să mulţumească toată suflarea omenească la prima oră a dimineţii. Şi, bineînţeles, că şi fata noastră vroia să apuce un ziar, aşa că îşi întindea gâtu' şi mâinile peste lumea care se îngrămădea acolo de parcă se dădeau covrigi gratis, nu ziare.. cel puţin ăia ţin de foame, nu ca ziaru' pe care îl răsfoieşti puţin, vezi că nu e nimic interesant şi în cel mai bun caz, citeşti horoscopu' care şi ăla cred că e făcut la o cinzeacă de vodcă sau de rom.. nu de alta, da e scris la vrăjeală, sunt sigură.. niciodată nu se potriveşte!

În fine, ideea era că.. frate, ăştia sunt în stare să se ia la bătaie pe nişte ziare care oricum nu conţin nimic interesant (cu toate că mai găseşti şi articole mai de Doamne-ajută, da' nu întotdeauna) şi am ajuns la concluzia că e risipă de hârtie şi de tuş, iar tipografiile consumă energia aiurea ca să publice toate prostiile.. da bine, având în vedere "că-i moca, bre" la ce să m-aştept.. vorba aia, mulţumeşte-te cu ce ai!
Şi da, iar am luat-o pe arătură.. am reuşit să apuc şi eu un ziar într-un final, fără să scap necălcată pe adidaşii mei albi imaculaţi proaspăt spălaţi cu o seară înainte din păcate. Şi m-am abţinut eroic să nu scot nişte vorbe "de dulce" aşa la prima oră.. mi-am muşcat limba şi am plecat mai departe, că oricum întârziasem la prima oră. Şi chiar nu merita efortu' să m-apuc să mă cert cu toţi ţăranii de la Piaţa Unirii DOAR pentru un amărât de "ring", fără de care sigur aş fi supravieţuit în ziua respectivă.. da' aşa ca fapt divers..